Nişte descreieraţi se adună la Londra, zbiară şi agită bannere: “România nu-i ţara Ţinutului Secuiesc”, “Vremea compromisului a trecut. Armele sunt soluţia?”. La Bruxelles, Casa Ungariei a oferit un generos spaţiu “Reprezentanţei Ţinutului Secuiesc” organizată din iniţiativa pastorului Laszlo Tökes şi a altor doi ciumeţi europarlamentari cetăţeni “români”. La Făget-Bacău, pe fosta graniţă a Imperiului Austro- Ungar, câteva mii de zăbăugi şi de iredentişti, mulţi veniţi de la Budapesta, flutură şi ei drapele ungureşti şi răcnesc, negând Tratatul de la Trianon, asemenea manifestări având loc şi-n Secuime. În Covasna, ditamai preşedintele Consiliului Judeţean îndeamnă la “nesupunere civică”, adăugând, potrivit unor relatări, că “deocamdată” fără arme.

Astfel de acţiuni agresive şi clar împotriva statului unitar român şi a valorilor afirmate în UE s-au îndesit în ultima vreme, fiind precedate lunile trecute de declaraţii ofensatoare şi provocatoare ale unor înalţi oficiali budapestani, rostite pe teritoriul românesc şi primite cu un inadmisibil masochism de Puterea portocalie de la Bucureşti, începând cu preşedintele ţării, Traian Băsescu, căruia cu greu presa i-a smuls o scurtă declaraţie tip “nu-i frumos aşa ceva”, continuând cu blegeala lui Boc, preş sub tălpile lui Hunor şi ale lui Marko Bela şi continuând cu bicisnicia vinovată a parlamentarilor din arcul guvernamental.

Tevatura iscată de ambiţia mânată de dedesubturi electorale a lui Traian Băsescu, de a caroia anapoda, cum i s-a năzărit, harta ţării, desfiinţând judeţele, a alimentat revendicările UDMR, îndeosebi aceea de a forţa separarea de iure a Ţinutului Secuiesc de restul ţării, de a crea o enclavă recunoscută ca atare. Urmând desigur alte acţiuni, de consolidare separatistă. Disperaţi să nu piardă voturile care- l menţin la putere, Boc şi gaşca lui sunt gata să cedeze. Deja au promis asumarea