Foto: Thinkstock Hipoparatiroidism. O suferinţă cu un nume lung şi dificil, aşa cum este în realitate boala hipoparatiroidism. Pentru a înţelege mecanismul acestei boli, este necesară o scurtă lecţie de anatomie. Tiroida este una dintre cele mai importante glande endocrine şi este situată pe partea anterioară a gâtului, pe trahee. Ea prezintă doi lobi, iar pe faţa lor posterioară, la polul superior şi inferior, se găsesc cele patru glande paratiroide, fiecare dintre ele de mărimea unui bob de orez. Acestea secretă un hormon, parathormonul, care îndeplineşte un singur rol, acela de reglare a nivelului de calciu, element implicat în procese fiziologice esenţiale, ca transmiterea impulsului nervos, contracţia musculară, menţinerea structurii osoase, coagularea sângelui sau funcţionarea inimii. Lipsa parathormonului sau hipoparatiroidismul se soldează cu scăderea nivelului de calciu din sânge şi creşterea concomitentă a celui de fosfor, fenomen care are consecinţe grave asupra organismului.
Hipoparatiroidismul poate fi de natură congenitală, autoimună sau poate apărea în urma iradierii regiunii gâtului sau toracelui, din cauza unui cancer la acest nivel. Mai frecvent însă este observat după intervenţii chirurgicale în zona gâtului, mai ales pe tiroidă sau paratiroide. Într-adevăr, din cauza apropierii anatomice, paratiroidele pot fi afectate sau distruse în urma unei operaţii pe tiroidă, statisticile indicând această complicaţie în 2%-7% din intervenţii. Fenomenul poate apărea chiar la câteva zile după operaţie sau după mai mulţi ani.
De fapt, este destul de frecvent întâlnit postoperator, dar dispare, de obicei, în câteva luni. Dacă persistă însă după trei luni, este probabil vorba de un hipoparatiroidism instalat. De aceea, este importantă determinarea nivelului de parathormon, calciu şi vitamina D din sânge după o astfel de operaţie,
