Romania tremura in aceste zile in fata propriei umbre. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns problemele care ne sufocau si asa - saracia, crizele economice, politice si sociale prelungite, care nu se mai lasa duse, haosul administrativ si dezorientarea guvernantilor - Romania este acum inghetata in fata spectrului si posibilitatii unui conflict interetnic pornind de la revendicarile maghiarilor.
Nu ar fi existat cu siguranta nicio criza a Tinutului Secuiesc si a maghiarimii, daca nu s-ar fi rostogolit, din nimic, initiativa reimpartirii teritoriale si administrative a Romaniei. Aparuta din nimic, fara nicio presiune, fara nicio necesitate, argumentata cu sloganuri propagandistice pentru naivi si cei neinzestrati intelectual, ideea regionalizarii Romaniei a adus intr-o perioada de totala criza o lovitura si mai grea - riscul unor revolte sociale interetnice.
Cand Statele Unite ale Americii se confrunta cu spectrul unei crize mult mai grave si mai terifiante decat cea din 2008, cand Grecia este la un pas de faliment si razboi civil, cand China insasi incepe sa simta si ea fiorii crizei, cand toate tarile Europei nu stiu cum sa isi pregateasca viitorul si sa elaboreze planuri de prevenire a unei noi recesiuni economice, guvernantii nostri, cu Traian Basescu in frunte, si-au gasit prioritatea zero si grija cea mai mare in redesenarea hartii Romaniei.
"Un nebun arunca o piatra, iar o suta de intelepti sar sa o caute". Desi realitatea noastra d astazi ar putea fi concentrata in acest proverb, tristetea este ca cei care au sarit in cautarea solutiilor nu sunt nici intelepti, nici cuminti si nici priceputi. Emil Boc, sustinut de intreg PDL, cauta variante pentru proiectul de lege, desi nu stie nici ce vrea si nici cum sa faca. Nu stie nimeni pe ce idee se merge, nu intuieste nimeni cum vor trece aceasta lege, daca va fi sau nu referendum, daca