FP România a lansat acestă întrebare grupului de varii experţi cu care se află în legătură revista. A răspuns gen. (r) Mihail Orzeaţă. Bunul simţ militar nu face doar morală, ci explică modalităţi de management al valorilor din sistem.

Mulţi dintre cei care pleacă din ţară, indiferent de nivelul lor de instruire, fac parte din categoria celor care nu sunt dispuşi să lupte cu greutăţile şi nici nu îşi iubesc ţara cu adevărat. Pentru ei funcţionează dictonul „ţara mea este acolo unde îmi este mie bine”. De regulă îşi doresc o viaţă uşoară, plină de huzur şi cred că dacă au bani mulţi nu mai au nevoie de altceva. Este posibil ca unii dintre ei să îşi dea seama că au greşit şi să aibă dorinţa de a reveni în ţară dar vor fi împiedicaţi de mândrie să îşi recunoască greşeala şi vor rămâne cu nostalgia unor amintiri frumoase pe care le dezvăluie, din când în când, unor prieteni apropiaţi şi poate unora dintre membrii familiei. Din păcate, unii dintre oamenii care fac parte din această categorie confundă conducerea politică a ţării cu ţara însăşi, aşa cum au fost destui dintre cei care au plecat din ţară înainte de 1989. Aceştia vor blama ţara, încercând să justifice - mai mult forurilor lor interioare, că au avut dreptate decât celor care îi ascultă sau le citesc luările de poziţie -, că ţara unde s-au născut nu îi merită. În final, cei mai activi în acţiunea de denigrare a ţării vor sfârşi prin a crede în imaginea pe care ei înşişi au construit-o, asemenea lui Stalin care a dispus să i se însceneze un act de trădare mareşalului Tuchacevski şi apoi l-a condamnat la moarte crezând că mareşalul chiar este trădător.

Relativ mulţi pleacă din ţară influenţaţi de prieteni, cunoştinţe sau rude şi amăgiţi de mirajul unei vieţi mai bune. Ei sunt cei care, de regulă, se lasă în voia valurilor vieţii şi uneori reuşesc să ajungă la liman cu bine alteori sfârşesc în mediocrit