Întâlnirea de astăzi dintre şefii de stat ai Germaniei şi Franţei ar putea fi hotărâtoare nu numai pentru destinul Greciei, dar şi pentru cele ale Irlandei, Spaniei şi Portugaliei. Falimentul grecesc se transformă dintr-o posibilitate într-o probabilitate, avertizează analiştii, iar consecinţele vor fi simţite şi peste graniţele Europei.

Încercările din ce în ce mai disperate de a preveni intrarea Greciei în incapabilitate de plată se apropie de punctul final: doar două variante au mai rămas posibile - iar ambele sunt, conform analiştilor economici, riscante şi, probabil, sortite eşecului. Oricare ar fi rezultatul întâlnirii de la Berlin dintre Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, analiştii sunt de părere că el nu va face altceva decât să prelungească agonia Atenei.

Ambele opţiuni pornesc de la aceeaşi idee: că investitorii privaţi (adică băncile) vor trebui să contribuie la eforturile de salvare, acceptând o prelungire a termenului de plată a datoriilor greceşti. Diferenţa dintre poziţiile Franţei şi Germaniei este însă că, în timp ce Sarkozy vrea ca băncile să schimbe de bunăvoie obligaţiunile greceşti pe termen scurt, care ar trebui plătite de guvernul de la Atena încă în acest an, pe unele de termen lung, plătibile peste şapte ani, Angela Merkel se teme că un asemenea angajament al băncilor ar putea fi încălcat de acestea cu prea mare uşurinţă. Wolfgang Schäuble, ministrul de Finanţe al Germaniei, cere ca băncile să fie obligate să facă această tranzacţie - în caz contrar, Germania nefiind dispusă să continue să finanţeze datoriile greceşti; Schäuble şi Merkel sunt, conform săptămânalului german Der Spiegel, conştienţi că încercarea de a trece un nou ajutor necondiţional prin parlamentul de la Berlin s-ar putea lovi de opoziţia propriului partid creştin-democrat. Sarkozy, pe de altă parte, se teme că forţarea băncilor de a accepta prelungirea termenul