Nici Dumnezeu nu cred ca stie in acest moment cate sanse are Partidul Democrat Liberal de a mai prinde o guvernare in urmatorii ani. E greu sa dai un pronostic si daca partidul va trece de 10% la urmatoarele alegeri, oricat ar regionaliza si indiferent de cate voturi prin corespondenta ar incasa din diaspora.
Una peste alta, se poate spune cu o probabilitate scazuta de a ne insela ca, daca nu vor face si mai multe prostii, democrat liberalii vor intra in Parlament.
Sondajele de opinie nu reflecta aproape niciodata realitatea. S-a demonstrat de atat de multe ori ca se inseala, incat poate doar macar trendul lor sa aiba vreo urma de adevar. Indiferent cum ar sta in sondajele de opinie, sa incercam o analiza desprinsa de isteria cifrelor. Sa mai facem un pas si sa ne rupem de prezentul atat de haotic si bulversant, din itele caruia nu mai inteleg nimic nici autorii deciziilor. Exista cateva teze tari in legatura cu PDL, de care nu putem face abstractie.
Prima - este partidul pe care Traian Basescu l-a facut mare, l-a tras dupa el, s-a folosit de el si acum, cand incepe sa-l traga in jos, se pare ca-i da drumul din mana.
In al doilea rand, partidul a ajuns la putere in 2004 si in 2008, desi nu a castigat alegerile, impins de la spate si datorita combinatiilor si aranjamentelor lui Traian Basescu. A castigat voturile si in 2004, si in 2008, pe si in baza promisiunilor facute de lupta impotriva coruptiei si curatirea clasei politice de profitori, hoti si penali.
In al treilea rand, PDL si-a atins maximul implinirii sale dupa alegerile din 2009, de cand practic detin intreaga putere in stat.
Marea provocare a acestui partid a fost criza economica. Daca ar fi avut inspiratie, oameni, vointa si stiinta, ar fi putut sa castige mai mult decat oricare alt partid. Criza economica i-ar fi ajutat de la sine sa