Eu sunt ziaristă şi atât. Aşadar o să spun ce cred despre ”noi”, ”trepăduşii”, oamenii de teren, nu despre ”ei”, adică redactorii şefi, mogulii, patronii de ziare sau managerii de presă.

Cred că ne mor ziarele pentru că suntem leneşi (da, noi, redactorii, reporterii) şi nu mai ieşim din redacţii, pentru că nu citim ziarele în care publicăm şi pentru că deşi e ora 11 habar nu avem cu ce subiect ”a deschis” concurenţa. Pentru că nu avem chef să ne întâlnim cu oamenii, nici să mergem să îi căutăm, pentru că ni se pare că suntem foarte ocupaţi şi când sună câte cineva la telefonul fix din redacţie nu avem răbdare să ascultăm şi spunem imediat ”Cine vrea să vorbească cu ăsta? E un <> care zice că are nu-ştiu-ce informaţie!”.

Ne mor ziarele pentru că în loc să întrebăm ”Când aveţi timp să ne întâlnim?” spunem ”Vă pot trimite întrebările pe e-mail?”.

Ne mor ziarele pentru că noi ştim deja ce e important şi ce nu şi cu siguranţă editorul ne pune să facem un articol pentru că a visat urât şi are ceva cu noi. şi pentru că ziaristul nu trebuie să creeze informaţie, ci să o transporte, să o ”traducă” cititorului şi să-l facă să înţeleagă de ce îşi pierde timpul şi banii ca să citească ce e scris în ziar şi cum îi afectează viaţa informaţia aia. Dar noi nu mai avem nicio tragere de inimă să facem asta pentru că, desigur, cititorul oricum e un prost, care nu înţelege nimic. Noi nu suntem o ţtire, ea începe sub numele nostru sau deasupra, depinde unde e pusă pe machetă semnătura.

Ne mor ziarele pentru că dacă avem o sursă, nu o mai sunăm şi pe a doua, ce să mai zic de a treia, pentru că nu ne place vocea sursei şi nici cum arată şi decât să pierdem timpul la telefon, mai bine mai bem o cafea şi mai râdem cu colegii. Păi chiar aşa, dacă ne-a spus unu ceva, înseamnă că aşa e, ce atâta neîncredere!

Ne mor ziarele pentru că nu ne mai ”batem” cu reda