La aproape cincizeci de ani alegea să urmeze cursurile unei şcoli de jurnalistică şi dacă ar fi avut şansa să câştige acelaşi salariu ca la fabrică ar fi intrat bucuros în presă.

Convins că nu există vârstă pentru a-ţi împlini visele, Tudor Ţecu s-a întors de câteva ori la maturitate pe băncile şcolilor şi a urmat cursuri cu totul diferite faţă de cele i-au asigurat profesia de bază, cea de tratamentist termic. Din fiecare experienţă în parte spune că a învăţat enorm. Pe lângă informaţia diversă cu care şi-a îmbogăţit cunoştinţele, a cunoscut oameni din diferite domenii de activitate.

Recunoaşte cu tristeţe că cine se încăpăţânează să fie altfel şi îşi doreşte să se facă util graţie educaţiei primite şi dincolo de şcoala clasică are doar de pierdut din punct de vedere social. Faptul că nu se poate abţine să nu intervină atunci când limba română e vorbită defectuos, când aude lucruri ce nu îşi au correspondent în realitate, i-a atras şi antipatii.

Vis de jurnalist

Le-a părut bizar celor de vârsta lui faptul că s-a înscris la Şcoala de Jurnalistică Felix Aderca, fiind muncitor în fabrică. „Cred că a fost, după specializarea de care m-am bucurat din plin la Citroen, în Franţa, a doua experienţă de neuitat. Mi-ar fi plăcut să profesez, mai ale că aveam şi nostalgia timpului în care intrasem la preselecţia de la «Ştefan Gheorghiu», fiind corespondent voluntar la ziarul «Înainte»“, povesteşte Tudor Ţecu.

Pentru că i-a plăcut să comunice, a învăţat pe rând franceza, italiana, iar acum răsfoieşte cărţi de engleză şi de dragul nepoatei sale, căreia ţine să îi fie de folos ori de câte ori are o curiozitate. Este un bunic mândru, pentru că fetiţa are lipici la carte, este talentată la desen şi pasionată de sport. „Este campioană mondială la karate şi premiată la un concurs european de pictură“, mărturiseşte bunicul.

După ce a abso