- Editorial - nr. 803 / 16 Iunie, 2011 Romania post decembrista pare a fi tratata de catre urmasii sai politici ca o mostenire in lichidare. In cei 21 de ani scursi de la evenimente, clasa politica, impreuna cu grupurile de interese aferente, a fost mai putin interesata de redresarea tarii si de dezvoltarea ei, prin adaugarea de valoare nou creata, insistand cu obstinatie pe impartirea intre ele a averii acumulate anterior de catre un intreg popor. Au fost lichidate si pradate, dupa criterii de ei stiute, fabricile si uzinele, sistemul de irigatii, padurile, complexele agrozootehnice cu intreaga lor zestre, plantatiile agricole, complexele hoteliere si de agrement, aducand tara in pragul falimentului, in imposibilitatea de a mai functiona, de a mai produce cel putin la vechii ei parametri. Acum, cand toate s-au cam epuizat, romanii, prin "eminentii” reprezentanti, au gasit de cuviinta sa scoata la mezat teritoriul patriei, pe care vor sa-l imparta administrativ dupa gusturile lor politice, intr-o formula care le-ar permite sa mai stoarca ceva avantaje, daca nu economice macar politice, cu consecinte din cele mai funeste, cu gandul ca rasplata pe care o asteapta ca beneficiu va veni cat de curand. Cine credeti ca sunt cei care-i mana din spate pe ai nostri in aceasta lucrare, a carei urgenta omul de rand inca nu o percepe? Tocmai eminentele cenusii ale minoritatii maghiare, reprezentata la nivelul puterii de catre UDMR, care de ani de zile asteapta la colt momentul potrivit, pentru a se improprietarii si ei, ca etnie, nu cu un capat de tara, ci cu o inima de tara, decupata smechereste si pe neobservate din trupul acesteia, cu o denumire neaos "romaneasca”, Tinutul secuiesc. O gaselnita ce se potriveste ca nuca-n perete in peisajul romanesc (apropo de Tara Barsei, Tara Hategului, Tara Maramuresului etc.), un fel de maciuca aplicata voiniceste in crestetul capului de