Am primit scrisoarea ta, “Dorinţele mele pentru mine, pentru ţara mea şi pentru viitor”, şi mă grăbesc să-ţi răspund. Ţara e un pic ocupată cu recesiunea. E în criză, nu, nu are crize că ai plecat, dimpotrivă. Aşa că îţi scriu eu, ca să nu rămână destinatarul necunoscut.

Noi suntem bine sănătoşi, ceea ce îţi dorim şi ţie. Îţi merge bine, ţi-ai găsit de lucru? Vezi să nu ne faci de ruşine, că toată lumea întreabă de tine, în special leprele alea de ziarişti, care ţi-au distrus căsnicia.

Despre noi, ce să-ţi spun? Irinel e la fel! Nu a crescut în înălţime, e acelaşi curvar şi zgârcit. Mai ales boşorogul ăla de taică-su e cel mai rău, ţi-am mai zis mai de mult că el îl instigă pe ăla mic, pe bărbatu-tău. Mami e la fel, îi e dor de Italia, comandă pizza zilnic şi fredonează din Al Bano. Ştii doar că l-a iubit toată viaţa, nu ca pe beţivu’ de taică- tu, alcoolistu’ ăla.

Cu soră-ta e mai dificil, că a început să facă figuri. Nu mai vorbeşte cu accent moldovinesc, ci americăneşte. Vine dimineaţa mirosind a ţuică din aia fină şi ne face needucaţi. A uitat cât s-au chinuit ai tăi cu ea să facă la oliţă, că fugea în fundul curţii, lângă brusturi. Se uită toată ziua în oglindă precum curca-n lemne şi vorbeşte la celular.

Să-ţi faci, mamă, un rost acolo, în America, că tu eşti fată deşteaptă. Te-ai descurcat cu Irinel, nu-i birui tu pe fătălăii ăia, neamurile lui ciungă gum sau cum dracu’ le zice?

Doar un sfat la despărţire. Lasă ţara în pace, are alte treburi! Şi nu ne mai scrie, că te căutăm noi din când în când. Nu cheltuii banii pe timbre, poate azi-mâine te măriţi şi îţi trebuie o cămăşuţă, două acolo! Chiloţi îţi dau ăia la muncă?

Ai tăi fani care te susţin!