Nu mor de grija actualilor parlamentari, cei care numără acum zilele până la vacanţă mai dihai ca puşcăriaşii timpul până la eliberare. Oricum au rasolit şi actuala sesiune. Un calcul simplu demonstrează, de altfel, că într-un an aleşii au 104 zile de weekend, 52 de zile de “muncă în teritoriu”, vreo 10 sărbători legale, 90 de zile de vacanţă de iarnă şi de vară, başca deplasări peste hotare ori chiul pur şi simplu. Practic, lucrează efectiv şi cuantificabil doar câteva ore în plen, lunea şi marţea, şi alte câteva, în comisii, miercurea şi joia. Dacă se duc. Total, vreo 10-12 ore săptămânal. Cu costuri bugetare enorme. Explicabil de ce în 2009, la referendum, populaţia i-a răspuns pozitiv lui Băsescu atunci când a propus reducerea la 300 a numărului de parlamentari şi desfiinţarea unei Camere. Ţinta reală a preşedintelui, dincolo de populism ieftin (cine să nu voteze diminuarea cheltuielilor?) şi de răzbunarea pentru suspendarea din 2007, era însă să ajungă la un Parlament mai slab şi mai uşor de manipulat. Scopul preşedintelui nu putea fi atins decât prin modificarea (la Parchet cu alte “şopârle”) a Constituţiei, care prevede bicameralismul.

Iată însă că USL i-a furat jucăria lui Traian Băsescu, depunând un proiect legislativ prin care se poate tranşa rapid reducerea numărului de parlamentari - deci, a cheltuielilor - de la 471 la 326. Nu ar mai fi nevoie de desfiinţarea Senatului, imposibilă acum. De altfel, chiar UE indică ţărilor membre cu dimensiunea României sistemul bicameral. Cu atât mai mult, cu cât, în perspectiva unei reorganizări administrative raţionale, Senatul ar trebui să aibă atribuţii clare şi distincte privind problematica regiunilor. Modificări legislative tranşante ar trebui să vizeze în viitor interzicerea traseismului politic care, venal adesea, deturnează votul alegătorilor, ca şi - scandalul iscat în aceste zile de UDMR, care vrea s