In Romania actul guvernamental seamana izbitor cu un film politist, plin de mister, suspans, intorsaturi neasteptate, ipoteze socante, si al carui final apoteotic este exact cel mai putin probabil la inceput.
Va dau doar doua exemple din ultimele zile. Vreme de mai bine de o luna de zile s-a tot vorbit despre viitorul titular de la Ministerul Muncii. Au fost vehiculate toate numele cu putinta, pe surse au fost confirmati pe rand cel putin vreo doi succesori pentru Ioan Nelu Botis. Premierul si presedintele au vorbit pe rand, surazand misterios, despre liste scurte si termene limita.
Si cand decizia parea luata, a venit lovitura de teatru la care nimeni, dar absolut nimeni, nu se astepta, nu a fost justificata in vreun fel nici pentru public, nici pentru partid, dar, precum o lebada neagra, a devenit oarecum previzibila in contextul evolutiilor anterioare. Asadar cine ar fi reusit sa citeasca indiciile intr-o anumita lumina, ar fi putut sa se prinda cam care urma a fie deznodamantul.
Cu reorganizarea administrativ teritoriala cam la fel. Scandalul e cat casa, tensiunile pe masura. Fiecare om cu un microfon in fata sau un pix in mana, ca-i politician, ca-i jurnalist, avanseaza cate o varianta. 8 judete zice Emil Boc, 16 striga UDMR, de ce nu vreo 12 mediaza Sulfina Barbu, poate mai bine 10, se baga inca unul in seama. Mai apare si Radu F. Alexandru care garanteaza ca raman toate judetele de acum. Ioan Olteanu anunta asumarea raspunderii Guvernului pe proiect. Daca PDL insista cu asumarea, explodeaza majoritatea, zice Kelemen Hunor. Cine a zis ceva de asumare?, intreaba senin Sever Voinescu, dupa-amiaza. Nu este exclusa asumarea, zice premierul seara.
Asumare sau neasumare pe ce? Caci nimeni n-a vazut proiectul de reorganizare. Nici macar partenerii de coalitie ai PDL, dupa cum sustine Varujan Pambuccian. Proiectul acesta
