Traian Băsescu a reuşit să abată toate discuţiile către regionalizarea României. Nu mai conteză că din Ministerul de Interne urmează să fie daţi afară dintr-un foc 10.000 de oameni. Nu mai are importanţă că în ciuda faptului că oficial am ieşit din recesiune, trăim la fel de prost ca înainte, ba chiar mai strîmtoraţi.

După desenul regiunilor, marea noastră problemă a devenit nemulţumirea ungurilor, cărora nu le place configurarea actualelor regiuni de dezvoltare. Ungurii au şi ei dreptatea lor. Vor adică, în ceea ce-i priveşte, o regiune de dezvoltare care să aibă o legătură cît mai strictă cu judeţele populate precumpănitor de maghiari. Şi îi înţeleg pe ungurii din România care visează să aibă o regiune care să-i reprezinte în cît mai mare măsură. Cu tot respectul însă faţă de dorinţele lor, să ne înţelegem, o regiune de dezvoltare nu înseamnă o zonă desenată strict etnic. Fiindcă asta ar însemna că ungurii care trăiesc la Bucureşti sau la Cluj s-ar putea considera frustraţi din cauză că sînt excluşi etnic de la beneficiile din regiunea de dezvoltare în care maghiarii sînt majoritari. Chestie valabilă şi pentru românii din judeţele locuite în majoritate de maghiari.

Subiectul cu regiunile de dezvoltare, ar fi ajuns oricum în dezbatere publică, la un moment dat, dar nu în varianta de acum, că a zis Băsescu să se facă regionalizare şi hai să punem de-o regionalizare a României.

E adevărat că Traian Băsescu a mutat agenda publică de la ceea ce ni se întîmplă la ceea ce ni s-ar putea întîmpla. Dar să ne înţelegem, nu e cazul să luăm în serios toate prostiile ambalate ca subiecte serioase cu care Traian Băsescu încearcă să ne facă să nu băgăm de seamă că trăim prost, că Puterea pe care o susţine el e mîncată de corupţie şi că guvernul Boc nu e lovit de stupiditate.

Traian Băsescu a reuşit să abată toate discuţiile către regionalizarea României.