Dacă anul trecut, Trofeul Transilvania a ajuns în Thailanda, la ediţia aniversară, cel mai rîvnit premiu al festivalului a fost obţinut de un regizor argentinian, Miguel Cohan, pentru impresionantul său lungmetraj de debut, Fără cale de-ntors. Un thriller original, care se joacă cu aşteptările spectatorilor în toate cele trei planuri temporale pe care se întinde naraţiunea, filmul captivează şi stimulează meditaţia în egală măsură. Moartea unui tînăr într-un accident de maşină declanşează un carusel al culpabilităţii, al minciunii şi al remuşcării, din care nimeni nu iese nepătat. Miguel Cohan ne prezintă cum, în societatea spectacolului, sistemul juridic este influenţat decisiv de sistemul mass-media, care formează opinia publică. Merită remarcaţi Leonardo Sbaraglia, care ne aduce aminte de John Cassavetes, în rolul ventrilocului acuzat şi închis pe nedrept, şi Martin Slipak, interpretul studentului arhitect torturat (cel puţin în prima fază) de gîndul că a ucis un om şi că un altul va plăti pentru fapta sa. Juriul – alcătuit din cineaştii Laurence Herszberg, Vesela Kazakova, Cedomir Kolar, Radu Muntean şi Uberto Pasolini – i-a mai premiat pe Miguel Cohan şi Ana Cohan pentru scenariul lor, abil în evitarea şabloanelor. Premiul pentru regie a fost împărţit de românul Constantin Popescu (Principii de viaţă) cu islandezul Rúnar Rúnarsson (Vulcanul). Cineastul nordic, cunoscut cinefililor bucureşteni pentru scurtmetrajul său 2 porumbei (2 Birds), premiat la NexT 2009, debutează în lungmetraj cu o dramă puternică despre un destin la răscruce. După ce iese la pensie, morocănosul Hannes (Theódór Júlíusson, excelent) simte că nu mai are pentru c(in)e trăi. Protagonistul reuşeşte să redescopere dragostea, însă poate fi prea tîrziu... Un film matur şi pătrunzător, al cărui autor are toate şansele să devină un nume mare al cinematografiei europene. Premiul Special al jur