Puţine festivaluri de jazz din lume se pot mândri, precum cel de la Sibiu, cu o istorie de peste patru decenii. Pentru o artă abia trecută de un secol, asta reprezintă în sine o apreciabilă performanţă.
Perpetuarea nobilului eveniment cultural sibian a fost posibilă, în ultimii vreo 15 ani, graţie implicării – cum altfel decât body and soul? – a promotorului H.K.J. Schmidt, secondat de Simona Maxim, sub egida Fundaţiei Pro Art Hermannstadt, creată şi coordonată de amândoi.
Ediţia cu numărul 42 a beneficiat de o ofertă diversificată şi atractivă. Încep cu vocalistele (o febleţe mărturisită a lui H.K.J.S.). Ni s-a propus un eşantion policrom, la propriu şi la figurat: 1.) Blonda belgiancă Fanny Beriaux, crescută în spirit clasic, dar trecută cu arme şi bagaje în tabăra ludicoimprovizatorică e preocupată, cu prioritate, de coloratura elementului vocal, ceea ce poate reprezenta nota sa distinctivă în contextul suprasaturat de eclectism al artei actuale. 2.) Cosmopolita China Moses îşi valorizează rădăcinile afro-americane, resuscitând arsenalul divelor jazzului (printre care, la loc de onoare, se află şi propria sa mamă: Dee Dee Bridgewater); trecută prin soul şi rhythm & blues, ex-crainică la MTV-France, negresa cu nume de pericol galben e readusă pe calea familial-familiară a jazzului de către prodigiosul pianist francez Raphaël Lemonnier; prioritate: entertainment!, cu o susţinere de mare clasă, de asemenea, din partea bateristului Jean-Pierre Derouard şi a contrabasistului Fabien Marcoz. 3.) Portugheza născută în Mozambic Maria João este o voce şi, totodată, o felină inconfundabilă a jazzului actual. S-a afirmat, în anii 1980, printr-o fructuoasă colaborare cu pianista japoneză Aki Takase. Dar adevăratul mentor muzical al Mariei e briantul pianist/ compozitor/ aranjor Mário Laginha, cu care a înregistrat primul album în 1983. De atunci până azi au u
