"Cartea şoaptelor" de Varujan Vosganian a fost o surpriză uriaşă în proza contemporană, şi iată că a pornit în lume, să cucerească piaţa de carte spaniolă. Şi, în zilele când scriitorul român îşi promova cartea într-un veritabil turneu, prezentam la Bucureşti romanul ce se dovedea perechea ei perfectă: "Fetele Nikas în lumina zilei, mare şi albă" de Monica Săvulescu Voudouri.

Comunitatea armenească îşi găsise rapsodul, cea grecească venea cu saga ei, întinsă pe mai mult de un secol, o plasă ce se întindea peste Balcani şi mai departe, spre mai multe oraşe ale lumii. Miraculoase întâmplări, vrând-nevrând te tulbură asemenea lucruri, ele nu mai sunt coincidenţe, ci alt soi de fenomen, sincronicitate, în care acţionează linii de forţă subterane şi mai presus de logică sau cauzalitate.

"Fetele Nikas" are în centru un personaj feminin, Daria, care bântuie prin lume căutând o identitate, crengile şi rădăcinile arborelui genealogic. Călătoria o duce din Transilvania, din comuna Crasna, la Bucureşti, şi mai departe, la Bruxelles, în 1993, la Amsterdam, în 2000, la Atena şi New-York, în 2009. Dar călătoria în timp îi descoperă înaintaşii, fiecare cu altă poveste, şi ele se petrec la 1880 (în satul Glina de pe Ialomiţa), în 1924 (în Egipt, la Alexandria), în 1942, la Stalingrad.

Periplu în spaţiu şi periplu în timp cuprinde istorii personale uluitoare, destine care au de înfruntat tăvălugul istoriei: războaie, pribegii şi salvări, negustorii şi falimente, iubiri şi căsătorii. Saga unei familii se reface dintr-un mozaic de poveşti, în care femei şi bărbaţi îşi duc cu ei pretutindeni obiceiuri şi cutume. Grecii îşi părăsesc sate şi case şi turme, trec Dunărea şi îşi fac un rost în lumea valahă, alţii pleacă alungaţi de un război civil sau o dictatură militară.

Dar ei duc "patrida", nu o uită o clipă şi, când se întorc, aduc amintirea ţării în care şi-au