Spioni pentru democraţie
"Frontul secret" s-a suprapus, dar uneori l-a depăşit pe acela din tranşee, influenţându-l, în anumite momente, în mod decisiv. Se poate afirma că unul din motivele pentru care Aliaţii au câştigat cel de al Doilea Război mondial a fost acela că au reuşit să iasă învingători şi în "războiul spionilor", după ce avantajul a alternat.
Aliaţii
Înţelegând, după experienţa Primului Război Mondial, că victoria este, în mare măsură, determinată de acţiunile informative, de influenţare şi sabotaj, statele din Alianţa antifascistă şi-au mobilizat forţele, potenţialul uman şi cel tehnic pentru câştigarea "războiului secret". Avantajul de care au dispus a fost acela că "soldaţii" (agenţi, spioni) care acţionau erau motivaţi, dându-şi seama că de aportul lor depinde păstrarea idealurilor democraţiei, chiar supravieţuirea statelor în faţa pericolului totalitarismului.
Marea Britanie
Se poate spune că, o bună perioadă a conflagraţiei, Marea Britanie a dus greul "războiului secret", realizând faptul că de câştigarea acestuia pe continent, ca şi în diferite zone ale mapamondului, depindea anihilarea pericolului ca ostilităţile să ajungă pe pământul propriei ţări.
Spioni SIS
Dispunând de o experienţă bogată şi de agenţi şi colaboratori calificaţi, cele două agenţii, care acţionau în cadrul serviciului de informaţii britanic (MI5, MI6), au acţionat prin activităţi de spionaj în diferite "puncte fierbinţi" ale "hărţii războiului", uneori prin metode de mare ingeniozitate.
Este cazul, de exemplu, al diplomatului John Lomax, supranumit "Tigrul", carea organizat transportul, pe căi ocolite, deci prin alte ţări, mai ales prin Spania sau chiar SUA, a diamantelor din zona ocupată a Franţei şi a mecanismelor de precizie din Elveţia spre Marea Britanie, necesare producerii unor mecanisme pentru aviaţie. @N_P
