Respectându-şi nestră mutat toate promisiunile şi proiectele, Teatrul de Balet din Sibiu a prezentat de curând o noua premieră, un diptic, format dintr-o piesă clasică, Les Sylphides (Chopiniana), pusă în scenă de Florin Brânduşă, după Mihail Fokin, urmată de una dintre cele mai reprezentative lucră ri ale lui Oleg Danovski, Mandarinul Miraculos de Béla Bartók, repusă în scenă de Oleg Danovski jr., asistat de Stela Cocârlea.

Piesă creată de Mihail Fokin în 1907, la Teatrul Mariinski sub titlu iniţial de Chopiniana şi apoi prezentată peste doi ani, la Théâtre de Châtelet, de Baletele Ruse ale lui Diaghilev, Les Sylphides, a avut parte atunci de interpretarea unor solişti ca Tamara Karsavina, Anna Pavlova şi Vaslav Nijinski. Dincolo de toate modernismele ivite între timp, plutea încă în aerul acelor vremi un intens suflu romantic, susţinut de muzica lui Frédéric Chopin, de decorurile cu morminte şi biserici în ruină ale lui Alexandre Benois, dar şi de coregrafia delicat aeriană a lui Fokin. Astfel că Chopiniana reprezintă o epocă, greu de reînviat, atât în forma ei, dar mai ales în spiritul ei. Cu atât mai mult cu cât nu este vorba de acelaşi stil clasic din Lacul lebedelor, să spunem, sau din Frumoasa din pădurea adormită, ci de o formă aparte, pe care i-a imprimat-o Fokin, o formă în care braţele, dar mai ales umerii, gâtul şi capul au o anumită linie, o anumită înclinare şi poziţionare aparte, după cum şi unele mişcări au o alunecare specifică. Din acest motiv, oricât de conforme cu vocabularul clasic ar fi mişcările dansatoarelor, această conformitate nu este suficientă pentru a recompune atmosfera proprie acestei piese, dacă un impuls interior nu străbate corpul până la vârful degetelor, imprimând fiecărui gest o fervoare romantică. Stilul acesta se însuşeşte cu oarecare har. Baletul Les Sylphides – alcătuit dintr-o suită de pas de deux-uri, pas de troi