Doina Rusti este una dintre cele mai cunoscute scriitoare contemporane. Romanul Fantoma din moară (Polirom, 2008) a fost nominalizat la patru premii importante şi distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat romanele Omuleţul roşu (2004), Zogru (Polirom, 2006), Lizoanca la 11 ani (2009), precum şi un puzzle narativ - Cămaşa în carouri şi alte 10 întâmplări din Bucureşti (Polirom, 2010). Unele dintre scrierile sale au fost traduse sau sunt în curs de traducere în bulgară, franceză, spaniolă, italiană şi maghiară. Printre distincţiile care i s-au acordat se numără şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2006), Premiul revistei Convorbiri literare (2006), Medalia de Aur a Schitului Darvari pentru merite literare (2008).
- Doina Ruşti, luna trecută ai publicat un nou roman, cu un titlu foarte atractiv, "Patru bărbaţi plus Aurelius". E o carte pe care, eu cel puţin, am citit-o dintr-o răsuflare, surprinzătoare şi foarte bine scrisă. Oricât ar părea de stupidă întrebarea, ce înseamnă acest nou roman pentru creaţia ta?
- Prin "Patru bărbaţi plus Aurelius" am vrut să iau parte la o despărţire care s-a transformat în festin. Voiam să-mi iau la revedere de la un timp, ca de la un amant depăşit, şi, în loc să-i privesc ceafa cu ochi înlăcrimaţi, pur şi simplu l-am înghiţit.
- Spui în carte "Presupun că toată lumea are câte un Aurelius", care poate fi, cum adaugi mai departe, o "fiinţă inaccesibilă şi ticăloasă care te pune cu botul pe labe". Care e sensul acestei metafore, dincolo de seducţia care distruge? Intreb asta pentru că e posibilă şi o capcană din partea unei autoare care s-a ocupat serios la viaţa ei de simboluri...
- De cele mai multe ori antipatiile se dezvoltă pe fixaţii căpătate în perioada timpurie a vieţii, iar dintre acestea face parte şi pattern-ul Aurelius. El este r
