De-a lungul anilor, m-am oprit în câteva rânduri – în cadrul acestei rubrici – asupra etimologiei termenului şarlatan (fr. charlatan, engl. quack, charlatan). Cuvânt vechi în italiană, datând din secolul XV sub forma ciarlatano, el a fost împrumutat în franceză – charlatan, s.m., fiind atestat în 1572. Originea termenului în italiană probează multă imaginaţie, un gen de etimologie multiplă, pe care am prezentat-o anterior şi de aceea nu o mai reiau spre a ajunge cât mai repede la o carte intitulată: „Petit dictionnaire du charlatanisme médical“, o apariţie foarte recentă la Hermann édit., seria Histoire de sciences, Paris, 2011. (...)

De-a lungul anilor, m-am oprit în câteva rânduri – în cadrul acestei rubrici – asupra etimologiei termenului şarlatan (fr. charlatan, engl. quack, charlatan). Cuvânt vechi în italiană, datând din secolul XV sub forma ciarlatano, el a fost împrumutat în franceză – charlatan, s.m., fiind atestat în 1572. Originea termenului în italiană probează multă imaginaţie, un gen de etimologie multiplă, pe care am prezentat-o anterior şi de aceea nu o mai reiau spre a ajunge cât mai repede la o carte intitulată: „Petit dictionnaire du charlatanisme médical“, o apariţie foarte recentă la Hermann édit., seria Histoire de sciences, Paris, 2011. Să mai menţionez, totuşi, câteva cuvinte derivate în franceză din charlatan: charlataner Publicitate ie, s.f. (atestat în 1575), charlataner, verb, devenit arhaic, 1578 (a o face pe şarlatanul), charlatanesque, adj. (1598) şi s.m. charlatanisme (1736), cel mai utilizat în prezent, cu sensul „atitudinea şarlatanului“, la propriu sau la figurat. Dar să revin la dicţionar, unic în literatura medicală mondială. O asemenea lucrare necesită, pe lângă curaj şi discernământ ştiinţific, o îndelungată experienţă profesională, profesorul Jacques Poirier, autorul dicţionarului, fiind o personalita