În urmă cu doi ani, „descopeream“ la Cluj un tânăr dirijor cu adevărat talentat – Cristian Sandu –, pe care apoi mi-am dorit să-l revăd şi în stagiunea bucureşteană, unde lipsa unor baghete de calitate rămâne acută. Şi, „după lupte seculare“, am avut surpriza să fie invitat la pupitrul Orchestrei de cameră Radio, într-un program de mare muzică clasică, deosebit de pretenţios, dificil şi ofertant pentru un... debutant. Dar avantajul experienţei deopotrivă în „simfonic“ şi în operă, precum şi la catedră, s-a resimţit din plin şi în lucrul cu orchestra, şi în relaţia cu soliştii şi corul, şi în maniera de coordonare a acestora, rezultatul fiind o interpretare expresivă, riguroasă şi dinamică, îndelung aplaudată de un public avizat, dar din păcate destul de firav. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

În urmă cu doi ani, „descopeream“ la Cluj un tânăr dirijor cu adevărat talentat – Cristian Sandu –, pe care apoi mi-am dorit să-l revăd şi în stagiunea bucureşteană, unde lipsa unor baghete de calitate rămâne acută. Şi, „după lupte seculare“, am avut surpriza să fie invitat la pupitrul Orchestrei de cameră Radio, într-un program de mare muzică clasică, deosebit de pretenţios, dificil şi ofertant pentru un... debutant. Dar avantajul experienţei deopotrivă în „simfonic“ şi în operă, precum şi la catedră, s-a resimţit din plin şi în lucrul cu orchestra, şi în relaţia cu soliştii şi corul, şi în maniera de coordonare a acestora, rezultatul fiind o interpretare expresivă, riguroasă şi dinamică, îndelung aplaudată de un public avizat, dar din păcate destul de firav. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.