Ca să vezi tot Tîrgovişte de jucărie, ar trebui să te duci patru reprezentaţii cel puţin – asta, dacă ai norocul ca hazardul să te arunce de fiecare dată în alt aranjament spectacular. Altfel, calculaţi cîte variante există pentru combinaţii de 18 luate cîte patru – cei care-şi imaginau că ideea că „fiecare spectacol e unic“ este un moft estetizant n-au auzit (încă) de cea mai recentă colaborare, tîrgovişteană, dintre dramaturgul Peca Ştefan şi regizoarea Ana Mărgineanu. „Despre România, numai de bine“ e un program (sau proiect...) de investigare artistică a vieţii din micile oraşe ale ţării (cele în care există şi un teatru): două săptămîni de documentare fără scop documentar, de dezgropare a miturilor şi a legendelor urbane, a existenţei din ziare şi a grijilor de fiecare zi, a felului în care oamenii se raportează la propriul tîrg, după care Peca şi Mărgineanu le retrocedează locuitorilor acestor oraşe propriile poveşti, sub forma unei ficţiuni teatral-identitare. S-a întîmplat de două ori pînă acum: primul spectacol a fost Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare, cel de-al doilea –Cinci minute miraculoase la Piatra Neamţ (o regulă absolută e prezenţa numelui fiecărui oraş în titlu). Popasul tîrgoviştean e cel de-al treilea (şi singurul cu care există o legătură personală – Peca e originar din capitala lui Vlad Ţepeş). Toate au în comun o anume viziune magică, non-realistă, spiritualizant-reconfortantă asupra identităţii locale, sînt aproape legende urbane ele însele, reabilitează o anume stare de bine comunitar, de convieţuire locală (nefiind, logic, deloc triumfaliste). Nu ştiu dacă intenţionat sau nu, dar toate apelează, în acelaşi timp, la elemente de circ („miraculosul“ din titlul producţiei de la Piatra Neamţ) şi/sau de divertisment popular de bîlci. Acest Tîrgovişte de jucărie funcţionează ca un tîrg de sărbătoare, cu bîlci inclus – conve