Este un tip de investigaţie care, cu ajutorul unei camere fixate în capătul unui cablu, „vede” în detaliu tractul digesiv. Dar prin fibroscopie se pot realiza şi alte proceduri medicale la acest nivel.

Fibroscopul este alcătuit ­dintr‑un cablu lung de peste un metru şi gros de 5-12 mm, ­care are în interior un fascicul de fibre optice. Acestea conduc lumina emisă de o lampă ataşată, pentru vizualizarea directă a organelor interne. Fibroscoapele moderne sunt prevăzute cu o cameră video care transmite imaginile unui calculator. Cu ajutorul acestui dispozitiv, introdus prin cavitatea bucală, se pot observa în detaliu organele tubului digestiv: esofag, stomac, duoden (porţiunea ­care face legătura între stomac şi intestinul subţire), dar şi bronhiile. În plus, fibroscopul „vede" şi structurile învecinate ale stomacului, cum sunt pancreasul şi căile biliare. Cu ajutorul acestei investigaţii pot fi depistate ulcerul, inflamaţiile sau infecţiile, hernia hiatală sau o tumoare. Pe lângă lampă şi cameră video, fibroscopul poate fi prevăzut, de asemenea, cu instrumente medicale pentru prelevarea unei mostre de ţesut, pentru extragerea corpilor străini, pentru spargerea sau extragerea unor calculi (de la nivelul vezicii biliare) ori pentru închiderea vaselor care sângerează.

Anestezie locală sau generală

În cazul adulţilor, investigaţia se realizează cu anestezie locală la nivelul gâtului, pentru a facilita înghiţirea cablului, şi durează aproximativ o jumătate de oră. În cazul fibroscopiei colonului, se recomandă anestezie generală şi observarea pacientului timp de 24 de ore după investigaţie. De asemenea, se foloseşte anestezia generală în cazul fibroscopiei realizate copiilor. Riscurile fibroscopiilor sunt foarte rare şi includ apariţia unor perforaţii sau a sângerărilor. Astfel, dacă în zilele de după investigaţie apar dureri, vomă cu sânge sau febră,