„Securitatea avea... plan de arestări”
În TRIBUNA nr. 210 din iunie, citim un interviu cu Dumitru Micu. Am reţinut confesiunile sale despre felul bizar în care funcţiona presa culturală în anii teribili când se instala la noi comunismul: „Pe vremea când activam în presa clujeană (Lupta Ardealului, Almanahul literar), ca de altfel şi înainte, şi după, funcţionau, în selectarea materialelor publicate, două criterii: politico-ideologic şi artistic. Se întâmpla frecvent ca un text oarecare, o poezie să zicem, să merite, calitativ – să intre în revistă sau în ziar, însă «nu mergea» politic. Orice redactor trebuia, desigur, să motiveze faţă de virtualul colaborator neacceptarea unui text în baza unuia din criteriile acestea. Se înţelege de la sine că nici eu nu puteam proceda altfel. Dacă aş fi încercat «să dau drumul» unei bucăţi «cu bube în cap», mă expuneam represaliilor şi îl expuneam şi pe autor. Paul Georgescu avea să-mi destăinuie, mai târziu, la Bucureşti, că, după definitivarea fiecărui număr al Gazetei literare, ofiţerul de Securitate care exercita controlul revistei cerea redactorului-şef materialele refuzate. Securitatea avea... plan de arestări! Cineva a şi fost arestat, mult mai târziu, după 65, pentru o poezie respinsă de redacţie, fiindcă era proastă. Respectivul n-a rămas însă prea mult după gratii, a fost eliberat, din ordinul lui Ceauşescu, întrucât poezia incriminată artistic era... «patriotică».” Realităţile evocate aici tind, pentru generaţiile noi, să devină incomprehensibile. Ceea ce e de bine. Altfel, dând-o şi noi pe glumă, ne apucă spaima când ne gândim ce s-ar întâmpla dacă, şi în vremurile noastre, i-am băga la închisoare pe autorii de poezii proaste: atât de puţini ar rămâne în afara temniţelor!
„Ora de română“
Ora de română este un proiect iniţiat de USR (autor: un cristian) care propune un
