Publicînd Casa lui Solomon sau fascinaţia utopiei. Ştiinţă, religie şi politică în Anglia secolului al XVII-lea (Bucureşti, Editura All, 2011, 432 p.), Dana Jalobeanu şi colaboratorii ei, Doina Cristina Rusu, Oana Matei, Cristian Benţe şi Grigore Vida, însoţesc în mod fericit textele traduse prin note introductive, menite să introducă cititorul – conform uzanţelor – în atmosfera şi ideaţia timpului şi a locului. O astfel de iniţiativă este bine venită atunci cînd cei care o duc la îndeplinire au o cunoaştere suficient de aprofundată a domeniului.

Din păcate însă, anumite formulări, idei sau moduri enunţiative lasă, ici şi acolo, îndoieli cu privire la buna stăpînire a subiectului. Cîteva astfel de exemple merită să fie invocate, pentru a fi îndreptate sau evitate cu totul pe viitor. Încă de la prima avertizare, „Nota despre traduceri“, se spune: „Traducerea unor texte de secolul al XVII-lea pune tot felul de probleme; una dintre cele mai importante este lipsa unui vocabular ştiinţific şi cultural de limba română, care să dateze dintr-o perioadă similară. Ca urmare, traducătorul este obligat să modernizeze textul“ (pp. 9-10). Afirmaţia este şi neîntemeiată, şi discutabilă. Neîntemeiată, pentru că, încă din anii ’50-’60, P.P. Panaitescu, editorul cronicii atribuite lui Grigore Ureche – de fapt, compilaţia lui Simion Dascălul –, elaborate pe la mijlocul secolului al XVII-lea, ca şi al scrierilor lui Miron Costin, şi-a însoţit ediţiile, repetate şi ameliorate, de indici şi vocabulare auxiliare, ce cuprind şi o asemenea terminologie. Eu însumi am discutat, într-un studiu introductiv destul de amplu, chestiunea izvoarelor gîndirii politice ale lui Grigore Ureche şi Simion Dascălul în ediţiaLetopiseţului Ţării Moldovei pe care am îngrijit-o în 2007, insistînd asupra unora dintre concepte. Ediţia de Opere cantemiriene conţine, şi ea, aparate critice care