Vecinul de birou povesteşte la nesfârşit despre patima lui pentru ponei, altul a ales o sonerie stridentă pentru telefonul mobil, iar al treilea opreşte căldura de câte ori nu este băgat în seamă: este ceea ce se întâmplă în spaţiile mari de lucru, cu multe birouri, scrie site-ul 24heures.ch.

Inventat de doi consultanţi germani, fraţii Schnelle, la sfârşitul anilor 1950, spaţiul mare de birouri s-a răspândit tot mai mult, dar fără a-i convinge pe salariaţi, care acuză probleme de zgomot, încălzire sau de concentrare.

Potrivit Actineo, observator al calităţii vieţii la birou, 60% dintre salariaţii francezi nu lucrează într-un birou individual şi 14%, în spaţii deschise, cu peste patru persoane. Potrivit unui sondaj publicat de observator la sfârşitul lunii mai, 83% dintre salariaţii din birouri individuale spun că se pot concentra, în timp ce doar 51% o pot face în mari birouri colective. "Pentru a se reduce costurile, se ajunge la un spaţiu infernal, iar firma pierde în cele din urmă”, este de părere Odile Duchenne, director general al Actineo. Ea consideră că nu se poate vorbi de spaţiu vital cu mai puţin de 15 metri pătraţi de persoană, în timp ce adeseori există 10-12 metri sau, în cazuri extreme, 7-8 metri. În lipsa obligaţiei legale, Institutul naţional de cercetări şi Siguranţă (INRS) prevede minimum 10 metri pătraţi de persoană într-un birou individual sau colectiv.

Însă spaţiul mare deschis are şi avantajele lui, potrivit experţilor, care subliniază posibilitatea de a comunica mai uşor, împărtăşirea informaţiei, câştigurile în privinţa spaţiului şi îndeosebi a costurilor. În afară de "raţionalizarea metrilor pătraţi, spaţiul deschis are un avantaj imens, acela că-i aşează pe toţi aproape la acelaşi nivel în ceea ce priveşte informaţia”, spune Elisabeth Pelegrin-Genel, arhitect şi psiholog al muncii, adăugând că "lucrul pe ecran face locul