* Au lasat in urma Olanda, Anglia si Belgia, tari in care totul merge ceas, si s-au avantat pe biciclete printre dealurile si prin muntii Romaniei, intr-o tara care le-a intrat definitiv sub piele. Acum se incapataneaza sa le arate si romanilor in ce minune de loc traiesc. Au descoperit Urlatiul si imprejurimile sale si au adus acolo, in Prahova, la Maratonul Vinului, sute de ciclisti bucuresteni, pe care i-au lasat cu gura cascata! "Mama, ce tara avem!" *
Bucurestiul rece...
"Stai linistita, in nici un caz nu vom merge in Romania! Nici nu se pune problema!", i-a spus Marco sotiei sale, de indata ce s-a intors de la birou. Seful il chemase la el si ii facuse o oferta de nerefuzat: sa isi continue cariera la una dintre sucursalele din afara Olandei ale firmei sale, un gigant mondial in domeniul telefoniei mobile. Ii daduse lui Marco trei alternative: Londra, Istanbul sau Bucuresti. Om umblat prin lume, la cei 40 de ani ai sai, Marco Kind a acceptat imediat propunerea managerului si venise intr-un suflet acasa, sa se consulte cu sotia sa despre unde ar fi mai bine sa mearga. Oscila intre Londra si Istanbul. La Bucuresti nici nu se punea problema sa vina. Asta i-a spus si sotiei sale. "Voi merge in toate cele trei locuri unde am fost solicitat, sa vorbesc cu cei de acolo. Asa mi se pare politicos. Deci, voi merge si la Bucuresti, sa le multumesc pentru interesul lor, dar stai cat se poate de linistita, in nici un caz nu vom merge in Romania!".
Mai fusese aici in 1988. Isi aminteste si acum la perfectie seara aceea mohorata, de duminica, in care trenul luat de la Budapesta, cu directia Istanbul, oprise in Gara de Nord. Era cu inca trei tineri prieteni si au coborat sa se plimbe putin, sa umple cele cateva ore de pauza, pana la repornirea spre urmatoarea destinatie. "N-am iesit bine in strada, ca s-a intamplat ceva ce nu mai pomenisem in viata
