Mai ştiţi vorba ceea, „chelului tichie de mărgăritare îi trebuie”? Se potriveşte ca unsă în subiectul propus astăzi: videoclipurile muzicale 3D într-o ţară în care lumea nu mai merge nici la concertele gratuite.

Fără îndoială, ambalajul video al unei piese influenţează gradul de popularitate al interpretului şi al creaţiei. Iar cine reuşeşte să reinventeze apa caldă în acest domeniu este şi mai aplaudat. Chiar dacă apa asta s-a încălzit mai întâi prin alte ţări şi la noi ajunge cam ca apa de ploaie...

Tehnologia 3D nu e chiar la îndemâna oricui, mai ales din pricina costurilor la care se ridică asemenea producţii video, dar şi pentru că puţini sunt „meseriaşii” capabili să o stăpânească. În muzica „de afară”, primele videoclipuri muzicale tridimensionale au apărut prin 2007-2008. În România, „minunea” s-a întâmplat în 2010, o dată cu videoclipul piesei „Rock the World” a lui Morandi. Realizat de o echipă tehnică din Franţa şi regizat de Marius Moga, clipul a costat câteva zeci de mii de euro. „Noi vrem să ajungem şi prin Anglia, şi prin America şi de asta am zis să mizăm pe o carte”, spunea Randi la lansarea videoclipului, pentru a cărui vizionare optimă este nevoie să porţi ochelari speciali. Moga a recunoscut, indirect, vizarea unui câştig de imagine, deoarece canalul YouTube tocmai îşi pregătea pentru deschidere, la acea vreme, canalul YT3D şi o promovare prin acest mijloc era de dorit. Tot anul trecut, bistriţeanca Bernice Chitiul, o „artistă” cam necunoscută prin România, a lansat, la rândul ei, „primul videoclip 3D stereoscopic din România”, la piesa „Letter to the Winter”. Efect zero.

Şi a venit vara lui 2011. Cu roade noi: Hi-Q şi-a lansat „primul videoclip 3D anaglyph” din România, „Amanta”, în care prezintă frumuseţile Braşovului, că doar nu degeaba l-au sponsorizat Consiliul Judeţean şi Primăria Braşov. La scurt timp, Loredana a anunţa