Lazăr Chirigiu (64 de ani) lucrează de peste patru decenii în domeniul electronic fiind vocea cea mai autorizată a depanatorilor giurgiuveni. Fost profesor la cercul de electronică de la Palatul Copiilor şi Grupul Şcolar Naval, este angajat în cadrul Cooperativei Meşteşugăreşti „Sârguinţa” Giurgiu.

„Sunt înnebunit după meseria asta chiar dacă din cauza ei am probleme cu vederea. Ajung acasă la ora 23.00. Până şi duminica vin să văd ce mai este pe la atelier. Nu rezist să stau nici măcar două-trei zile departe de electronică” susţine meseriaşul.

Acesta povesteşte că în anii 80, pe piaţă existau numai 8 sau 9 tipuri de televizoare. „Era vremea televizoarelor din familia Miraj-Venus cu lămpi şi cu circuite integrate” susţine Lazăr Chirigiu.

Televizoarele color erau aduse cu vaporul

Datorită faptului că în acea perioadă activitatea din portul Giurgiu era una intensă. „Vaporenii” cum erau cunoscuţi cei care lucrau pe vapor şi călătoreau cu serviciul în diferite porturi europene, reuşeau să cumpere pe bune sau pe sub mână produse electronice străine.

Printre acestea se aflau şi televizoarele care, nefiind produse pentru zona Balcanilor, trebuiau aduse pentru adaptare. „Mărcile de pe vapor erau Philips, Grundig sau ITT şi erau setate pentru Occident. Ca să se vadă şi să se audă cum trebuie, trebuiau adaptate. Spre exemplu, trebuia mărită norma de sunet de la 5,5 Mhz la 6,5 Mhz” susţine electronistul care primea constant astfel de comenzi.

Revoluţia i-a trimis la cursuri de specializare

Căderea comunismului a făcut ca pe piaţa românească să apară tot felul de televizoare spre fericirea depanatorilor.

„După 1989 a început o invazie în materie de aparatură electronică. Erau de toate: noi şi la mâna a doua, cu o durată de viaţa îndelungată sau de câteva luni” povesteşte Lazăr Chirigiu care susţine că printre depanatori a început o g