Guvernul lui Orban era o bombă cu ceas pentru România. Indiferent că este de aceeaşi culoare ca şi cel de dincoace de Tisa.
Era previzibil că tensiuni de genul celei de miercuri („nu ne convin planurile voastre de regionalizare pentru că dăunează grav etnicilor maghiari") vor apărea mai devreme sau mai târziu. Din două motive. Viktor Orban, un politician extrem de abil, nu îşi permite să piardă „felia" smulsă extremei drepte - Jobbik.
Ca în multe ţări din Europa civilizată, şi în Ungaria, dreapta îşi asumă o parte din discursul extremei drepte. Executivul de la Budapesta nu face excepţie şi, ori de câte ori Jobbik încearcă să intre în luminile rampei, contracarează. Cu câteva zile înainte de „încercarea României de a schimba componenţa etnică"a Harcov-lui, vicepreşedintele Parlamentului ungar (şi numărul doi în ierarhia extremiştilor de la Jobbik) cerea guvernului şi Legislativului de la Budapesta să aloce bani pentru dobânirea autonomiei Ţinutului Secuiesc.
Şi Balczo Zoltan făcea aceste declaraţii pe teritoriul României! Şi totuşi, atunci nu a existat nicio reacţie a ministrului român de Externe. Atunci, guvernanţii noştri au considerat că ceea ce spunea Balczo nu avea o miză pentru circul electoral românesc. A reacţionat însă vicepremierul Zsolt Semjen, plusând cu regionalizarea, „o chestiune de viaţă şi de moarte pentru maghiari".
În al doilea rând, administraţia Orban nu îşi poate permite să piardă masa importantă de manevră a ungurilor de peste graniţe. După ce au primit cadou cetăţenia din partea lui Viktor Orban şi a majorităţii solide a Fidesz din Legislativ, maghiarii de peste graniţe vor primi mai devreme sau mai târziu şi „nota de plată". Respectiv dreptul de vot. A spus-o cu subiect şi predicat acelaşi vicepremier Semjen, care tuna împotriva regionalizării României.
Dreptul de vot nu poate fi separat de dreptul la cetăţenie, e
