Povestile incitante din viata de zi cu zi ale celor mai mici oameni din Iasi Diana are 24 de ani, iar Andrei are 27 u ambii abia ajung la mijlocul unei persoane ceva mai inalte. Ea este introvertita si socializeaza rar; el nu scapa nici o ocazie sa iasa in cluburi cu prietenii. "Se percep ca fiind diferiti, timizi, frustrati, stinjeniti. Asta din cauza stereotipurilor negative pe seama lor", spune un sociolog. Acesta crede ca ar fi nevoie de 2-3 generatii bine educate pentru ca lumea sa nu mai rida de pitici pe strada. "Ziarul de Iasi" i-a pus in acest articol fata in fata si va ofera detalii impresionante despre cum isi gasesc incaltaminte, haine sau cum isi petrec timpul liber. Sint scunzi. Abia ajung la coltul mesei sau la minerul usii. Cind este aglomerat in mall se pierd cu usurinta in multime, iar cind merg pe strada lumea se uita lung si de sus la ei. Abia trec de mijlocul unei persoane, iar un sofer care ar da cu spatele ar avea mari probleme sa-i vada in oglinda retrovizoare. Nu merg insa nici la gradinita, si nici la scoala primara. Sint maturi, atit dupa standardele locale, cit si dupa cele americane. Sint oameni in toata firea, doar ca sint pitici. "Ziarul de Iasi" a stat de vorba cu doua persoane nascute cu nanism, o femeie si un barbat. Cei doi au povestit pe larg despre experienta lor de viata si despre modul cum se integreaza in societate. Doua povesti pe cit de diferite, pe atit de interesante. Ea: "Nu ma simt in largul meu in oras" Diana are 24 de ani si a absolvit in anul 2009 scoala profesionala de croitorie. Ea masoara 1,25 metri. La intilnirea cu reporterii "Ziarului de Iasi" a venit de mina cu mama sa adoptiva, doamna Petra. "La virsta de doua luni am fost abandonata de parinti la un orfelinat. Mama (n.r - doamna Petra) m-a luat cind eram in clasa a IV-a la scoala Ion Holban. De atunci pot spune ca am o familie. Mi-am cunoscut parintii naturali