Am fost la Congresul PNŢCD, care a avut loc, sâmbătă, în sala C.A. Rosetti din cadrul Parlamentului, mai mult pentru a vedea cum ni s-a zdrenţuit istoria recentă, decât din pragmatism. Nu sunt dintre cei care îşi mai fac iluzii. Nici dintre cei care au criticat prestaţia liderilor săi. Oricum miniştrii săi suspectaţi de corupţie şi cu un caracter îndoielnic sunt printre ţuţerii de azi ai PD-L. Partidul care a făcut România mare şi a gestionat guvernarea ţării în cele mai mai mari crize economice şi politice (mă refer la perioada 1928-1933, 1994-2000 şi să nu uităm cele 76 de procente câştigate în 1946, sovieticii furând alegerile democratice) nu mai este dorit pe scena politică. Parcă i-aş da dreptate lui Victor Ciorbea câştigătorul moţiunii "calea dreaptă" când spunea că nimic nu li se iartă urmaşilor celor care au fost condamnaţi la moarte având pe dosar înscrisul PNŢ. Citiţi bine, în România zeci de mii de oameni au fost ucişi pentru că au purtat pe piept şi în suflet însemnul partidului lui Iuliu Maniu. Structurilor securiste încă le e teamă de PNŢCD. Altfel nu se explică de ce instanţele de judecată nu rezolvă speţa juridică legată de legitimitatea conducerii. În România, puterea e dată de ştampilă şi nu de alegeri statutare. Ce conducere politică a mai fost contestată în instanţă de cei care au pierdut, iar justiţia le-a dat câştig de cauză celor din urmă? În zadar clamează şeful statului independenţa justiţiei, când cheiţele balanţei sunt în mâinile sale.

Pentru ca PNŢCD să poată candida la viitoarele alegeri trebuie să existe sentinţe definitive. Oare simplii judecători sunt interesaţi de acest fiasco şi noncombat? Să fim serioşi. Politicul este cel care ţine în derivă o barcă deja scufundată, semn că încă îi e frică şi de umbra sa de pe pământ. Pe cine mai reprezintă Aurelian Pavelescu, fost jurist la curtea domnitorului Traian Băsescu, care cu tup