De când este Transnistria pe radarul Berlinului? Aceasta este întrebarea pe care mulţi şi-au pus-o după ce Angela Merkel a semnat la castelul Meseberg un memorandum cu preşedintele rus, Dmitri Medvedev, care prevedea, în termeni ambigui, angajamentul rusesc pentru soluţionarea conflictului din Transnistria (fără vreo referinţă la retragerea armatei ruse) în schimbul creării unui Consiliu de securitate UE-Rusia. Care ar ocoli NATO şi SUA, crede analistul Vladimir Socor, cercetător senior la Jamestown Foundation.
Vezi şi: Desant german pe ruta Timişoara-Tiraspol. Ediţia din iulie a FP România va analiza pe larg noul interes al Germaniei pentru Est.
În opinia lui Vladimir Socor, prin această iniţiativă Germania s-a substituit Uniunii Europene, profitând de pasivitatea Bruxelles-ului, care are statutul legitim de membru în cadrul formatului de negociere 5+2 (Rusia, Ucraina, OSCE, SUA, UE, Chişinău şi Tiraspol) - negocieri care se reiau la 21 iunie. Un nou gest de subminare a politicii externe şi de securitate comună a UE, la care Uniunea nu are reacţie. Mai mult, Berlinul a circulat un document cu propriii termeni de negociere şi s-a opus elaborării unui document similar al UE.
Versiunea germană pleacă de la recunoaşterea integrităţii teritoriale a Moldovei şi formulează obiectivul negocierilor ca „asigurarea unui stat operaţional şi funcţional într-o Moldovă reunificată, cu o nouă Constituţie care să asigure drepturi speciale Transnistriei".
Mai mult, sunt eliminate de pe agenda negocierilor chestiuni-cheie precum retragerea trupelor ruseşti, susţinerea unor reforme democratice şi demilitarizarea Transnistriei în timpul şi ca parte a procesului de soluţionare a conflictului şi menţinerea unei perspective de integrare europeană pentru Moldova, care să stimuleze populaţia din Transnistria să susţină reunificarea.
Socor consideră că dacă negoci
