Ecranizare a romanului omonim al lui Kazuo Ishiguro, filmul lui Mark Romanek etaleaza o distributie foarte buna - Carey Muligan, Andrew Garfield, Keira Knightley, Charlotte Rampling, dar desi toate compartimentele par in ordine ii lipseste ceva pentru a ti se lipi de suflet. Dar tot merita vazut, macar pentru faptul ca e o productie britanica si are alt ritm decat filmele americane.
"Arma" cea mai puternica a lui Mark Romanek (americanul s-a lansat ca regizor de videoclipuri, semnand printre altele videoclipul Madonnei la "Rain" sau "Free Your Mind" cu En Vogue) e Carey Mulligan, actrita nascuta cu atata siguranta calma in ea incat face orice personaj credibil.
Mulligan o joaca aici pe Kathy H, o femeie in varsta de 28 de ani care ni se adreseaza din off si incepe sa-si povesteasca viata. Filmul e conceput ca un lung flashback, pornit din anul 1978 si terminat in anii 90. In primul capitol al filmului ne intalnim cu cei care vor deveni cei trei eroi ai povestii - copiii Kathy H, Ruth si Tommy.
Ei locuiesc intr-un pension din Hailsham condus de frigida Miss Lucy (Charlotte Rampling), unde in mod surprinzator nu sunt invatati lucruri practice, care sa le fie de folos mai tarziu, stimulandu-li-se in schimb joaca si o vaga aplecare pentru ocupatiile artistice.
Kathy il place pe Tommy, dar Ruth il seduce pe Tommy inaintea prietenei sale. Daca la inceputul filmului nu dadusem prea mare atentie cartoanelor care ne anuntau ca o descoperire medicala petrecuta in 1952 facuse posibil faptul ca oamenii sa poata trai pana la 100 de ani, vom avea momentul nostru de surprindere.
La un moment dat, una dintre supraveghetoarele de la scoala (interpretata de empatica Sally Hawkins) le spune copiilor adevarul: ei nu sunt ca oamenii obisnuiti, ci sunt clone turnate dupa "originale", iar rostul lor pe lume este sa de
