Propunerea privind impartirea Romaniei in opt regiuni administrative, lansata la inceputul lunii iunie de presedintele Traian Basescu, a declansat (inca) un val de manifestari pasionale ale actorilor politici ai puterii si opozitiei.

Reprezentantii USL (PSD-PNL-PC) au atacat-o automat, cum fac in cazul oricarei propuneri a lui Basescu, denuntand-o drept diversiune, strategie subtila pentru castigarea alegerilor de catre PDL. Din "corul" puterii, UDMR a refuzat formula regionalizarii, pe motivul - devenit "clasic" de doua decenii - al stergerii identitatii culturale a minoritatii maghiare, prin limitarea autonomiei si prin negarea traditiilor sale de autoguvernare. Vestea ca legea reorganizarii teritoriale a tarii ar putea fi adoptata prin angajarea raspunderii guvernului a inflamat si mai mult spiritele, valul declansat riscand sa se transforme intr-un adevarat tsunami politic, finalizabil in (inca) o motiune de cenzura, o cadere prezumtiva a executivului (prin pierderea majoritatii parlamentare, ca urmare a retragerii UDMR), o pierdere previzibila - de catre PDL - a viitoarelor alegeri locale si parlamentare etc. Televiziunile-vuvuzea au avut grija sa amplifice "scandalul", dand impresia (ca de fiecare data cand d-l Basescu sustine ceva) ca se apropie sfarsitul lumii.

Propunerea presedintelui nu face insa decat sa reia o sugestie a Uniunii Europene, valabila pentru toate statele membre, aceea a structurarii unor "regiuni de dezvoltare" care, pe fondul cresterii autonomiei locale si al descentralizarii administrative, sa absoarba si sa utilizeze eficient fondurile unionale, fiecare comunitate locala cunoscandu-si propriile nevoi, stiindu-si resursele si proiectele de valorificare a acestora. O consecinta fundamentala a noii organizari ar fi limitarea coruptiei administrative si reducerea birocratiei de stat, parazitara in cel mai inalt grad, supra si