Deportaţii din Banat au răscolit astăzi istoria neamului românesc. Ei au venit în satul Fundata din inima Bărăganului, locul au fost aruncaţi de comunişti, pentru a comemora 60 de ani de la evenimentul ce le-a schimbat destinul.

Era în luna iunie a anului 1951. Securiştii au bătut poarta localnicilor din întreg Banatul, i-au silit să-şi abandoneze locuinţele şi să plece. Nu aveau voie să întrebe de ce şi nici unde vor merge. Li s-a spus să ia cu ei câteva provizii şi să meargă către gări. Urcaţi în trenuri, oamenii au ajuns în Bărăgan. Monumentul de la Fundata, ridicat în memoria deportaţilor bănăţeni

Stere Iepure (76 de ani) este unul din cei peste 300 de oameni care au venit astăzi la Fundata să ia parte la ceremonia de comemorare. Abia împlinise 15 ani în momentul în care a fost deportat alături de familia sa, dintr-un sătuc aflat aproape de Timişoara, în inima Bărăranului. Din Banat, oamenii au fost aduşi în Bărăgan cu trenul

„Au bătut la poarta tatălui meu doi jandarmi şi un securist. Ne-au spus să luăm cu noi tot ce putem şi să fim la gară cât mai repede. Cine se împotrivea era ameniţat cu moartea“, rememorează bătrânul cu lacrimi în ochi. Oamenii nu pot uita şi ierta ceea ce s-a întâmplat cu ei acum 60 de ani Toţi cei care au au ajuns în Bărăgan au trecut prin momente terfiante. Lăsaţi sub cerul liber, oamenii şi-au săpat bordeie în pământ, pe care le-au acoperit cu stuf, pentru a-i feri de ploaie şi de arşită. Mai mult, au fost siliţi să muncească la fermele comuniste, pentru a-şi putea asigura existenţa. Tuturor le-a fost interzisă părăsirea localităţii. Lăsaţi în voia sorţii, deportaţii şi-au ridicat bordeie

„Aveam voie să mergem la o distanţă de 15 kilometri depărtare de sat. Dacă depăşeam distanţa eram prinşi şi bătuţi. Ca să supravieţuim, trebuia să lucrăm pământurile de la fermele comuniste“, adaugă bătrânul. Peste 300 de oam