„Aurul albastru" În plină epocă a efectului de seră, „pieile roşii" din Statele Unite au descoperit că posedă o nouă comoară, care, mai mult, este comoara viitorului: apa din râurile şi din lacurile aflate pe teritoriul rezervaţiilor lor, informează corriere.it. Însă, aşa cum s-a întâmplat în secolul XVIII cu pământurile triburilor, albii, de data aceasta din metropole, încearcă să intre în posesia acestui bun de preţ. La distanţă de secole, asistăm la un alt război între puterea „albă" şi cele peste 500 de triburi indiene recunoscute oficial în America, un conflict pe care Ministerul Afacerilor Interne încearcă să-l medieze, dar când nu reuşeşte se ajunge în sălile de tribunal. La capătul acestui război, „pieile roşii", care deocamdată par să fie câştigătoare, riscă să fie învinse. Un caz edificator este cel al triburilor Choctaw şi Chiakasaw din regiunea Tuskahoma, în Oklahoma, statul care în secolul XIX era un adevărat paradis al petrolului. Cele două triburi, care, în urmă cu 175 de ani, au fost duse în exil de trupele militare, revendică dreptul de proprietate asupra marelui lac Sardis, ale cărui ape sunt bogate în peşte. În acelaşi timp însă, trei oraşe - Oklahoma City, capitala statului, Edmond, şi îndepărtatul Fort Worth din Texas - cer să utilizeze apa acestui lac. Astfel, autorităţile din Edmond au decis deja să emită obligaţii în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a construi un apeduct de la lacul Sardis şi până în oraş. Reprezentanţii celor trei oraşe afirmă că aceste două triburi nu se află într-o rezervaţie, pentru că, în 1900, teritoriul a fost împărţit în mai multe aşezări pentru familiile acestora şi de aceea nu au monopol asupra lacului. Gregory Pile, şeful tribului Choctaw, spune însă că acest fapt nu înseamnă nimic, mai ales că o sentinţă a Curţii Supreme americane din 1903 a decis dreptul de utilizare exclusivă a apelor de către indigeni