- Poet si publicist stralucit, cu activitate literara intensa inainte de '89, a ramas in memoria colectiva mai ales pentru actele sale de disidenta si impotrivire fata de regimul comunist. Stabilit de peste 25 de ani in America, a continuat sa ramana insa, de la distanta, un martor atent al lumii culturale, sociale si politice romanesti. La sfarsitul lunii mai, a revenit in tara pentru a sustine, alaturi de criticul Nicolae Manolescu, o conferinta despre normalitate, la Ateneul Roman. Un interviu-recapitulare, cu o personalitate de exceptie a literaturii si culturii de azi -
Gaurile negre ale copilariei
- Ati parasit tara acum mai bine de un sfert de veac. Distanta v-a ajutat, probabil, sa priviti lucrurile intr-o alta lumina, sa capatati o alta intelegere. V-as propune sa facem impreuna o recapitulare a anilor romanesti, plecand de la varsta copilariei. Cat a contat ea in ceea ce ati devenit ulterior?
- Fac parte dintre persoanele usor traumatizate in copilarie. Parintii mei s-au despartit cand aveam sapte ani. Eram prea mic sa-mi dau seama ce se intampla, a fost un soc sa aflu, de la fiecare in parte, ca se despart. M-am nascut la Timisoara, dar parintii mei s-au mutat curand la Pitesti, iar dupa despartirea lor, am stat doi ani de zile cu bunicii dinspre partea mamei, la Stefanesti-Arges, langa Pitesti. Un sat foarte frumos, desprins parca din Morometii, dar aflat in Muscel. Am fost trimis la bunici ca sa fiu protejat, ferit de anumite lucruri, dar n-am fost. Iata, unul din fratii mamei mele, care de abia fusese eliberat de la Canal, a venit sa stea o vreme cu noi. Si, intr-o seara, au navalit peste noi niste tovarasi si l-au arestat din nou. Iar eu am fost martor. Mama mea era in Bucuresti, dar cand a reusit sa ma aduca si pe mine la ea, nu avea locuinta, asa ca a trebuit sa stau cativa ani de zile la internat, la liceul "Mihai V
