Cu vrerea unora putini si detasarea mascata a majoritarilor, ceardasul pe muzica dedicata autonomiei pseudozonei transilvane continua, intr-un ritm suparator de cetera cu coarda rupta si toba cu burduful spart.
Partidul de guvernamant si mentorul sau, Traian Basescu, au cumparat ideea electorala a regionalizarii Romaniei, impreuna cu o oferta nociva la care nu se asteptau, sau, in cel mai bun caz, au chibzuit-o prost: szekely-federalizarea. Pe romaneste, independenta Tinutului Secuiesc.
Altoiul brevetat de fostul regim comunist, pe la mijlocul veacului trecut, este repus pe tulpina geopolitica, cu aproape un an inaintea afacerilor electorale. Sensibila trasatura nationalista, atat a romanilor, mai ales, dar si a maghiarilor din mijlocul tarii, nu putea fi ignorata. Drept urmare, s-au acutizat luarile de pozitie, vorba domoala a lasat loc tonurilor stridente, fruntile s-au incruntat in expresii de avertisment.
Ungurul isi oblojeste de peste 90 de ani cicatricea Trianon, iar acum simte un curent ascendent. Nucleul forte al extremismului reprezentat de Tokes & co joaca acum mult mai incurajator rolul craiului din jiltul cnezatului ardelenesc. Ii convine de minune scena si acompaniamentul operei bufe pe care o exerseaza de ani multi. Un soi de "acum ori niciodata", pre limba lui Petofi Sandor.
Recent, un politician din Opozitie, membru intr-o minoritate, dadea pilda unui primar secui. Il intreba romanul: "domnule, avem turci in tara asta de peste 2.000 de ani si nu cer ceea ce vreti voi astazi". Indemolabila afirmatie!
Autonomia Tinutului Secuiesc face cu ochiul si oamenilor simpli din arealul cu pricina. Unii ar incerca-o pe macar cativa ani. Ca la oferta generoasa de pravalie provinciala. Iei un lucru, il porti ceva timp, iar daca nu-ti convine i-l dai inapoi negustorului.
Acest frivol mod de a pri