* Nascut infirm, condamnat la o viata de saracie si umilinta, IULIAN CRACIUN a izbutit sa-si croiasca un drum triumfator prin viata, cu o vointa uriasa si o bucurie enorma de a trai. O poveste adevarata, despre faptul ca izbanda se afla in noi *
Lectia de vointa
"Uitati-va la mine. Am 33 de ani si sunt un omulet de vreo 40 de kilograme. Eram individul perfect predispus pentru ratare. Puteam sa-mi plang toata viata de mila, sa cer tot timpul ajutor. N-am vrut asta. Inca din copilarie m-am luptat pentru a-mi depasi handicapul. Nopti la rand m-am zvarcolit incercand sa gasesc solutii pentru a face aceleasi lucruri ca orice om normal. Nopti la rand m-am luptat cu mine pentru a nu aluneca in pacatul deznadejdii. Da, deznadejdea e un mare pacat. Pentru ca viata asta, oricum ar arata ea, oricat de grea ar parea, e cel mai frumos miracol lasat de Dumnezeu. N-avem voie s-o irosim ori sa ne batem joc de ea. Iar eu nu m-am dat niciodata batut in fata deznadejdii".
Inghesuit in scaunul lui cu rotile, omuletul de 40 de kilograme poarta in priviri un zambet continuu. E zambetul tihnit al omului impacat cu sine si cu lumea, al omului generos, rabdator, tolerant, capabil sa inteleaga si sa treaca peste toate obstacolele vietii. In mod paradoxal, omuletul asta chircit in carut pare capabil sa umple orice loc. Prezenta lui tonica, privirea senina si increzatoare, povestile lui fascinante, umorul si optimismul lui exuberant, toate astea par sa-l inalte tot timpul deasupra celorlalti, captandu-le atentia si alungandu-le orice temeri ori tristeti natangi. Il cheama Iulian Craciun si inca din prima zi a vietii lui sufera de-o boala extrem de rara: amiotrofie spinala musculara de tip 3. Adica o afectiune degenerativa care ataca coloana vertebrala si nervii, ducand la paralizia muschilor. "E vorba despre niste enzime mai lenese care blocheaza semnalul transmis de
