Decizia Curţii Constituţionale de a amputa cele mai importante modificări de revizuire a Constituţiei propuse de preşedintele Traian Băsescu are un coautor neaşteptat - Consiliul Superior al Magistraturii.

Instituţie care a fost criticată constant şi dur pentru că a blocat reforma în justiţie, CSM a cunoscut de curând o primenire consistentă. După ce membrii vechii gărzi au fost înlocuiţi cu tineri magistraţi care s-au făcut remarcaţi prin criticile vehemente pe care le-au adus fostei conduceri, mulţi au crezut că lucrurile se vor schimba în sfârşit în forul profesional al acestei bresle. Surpriză, însă. În loc să susţină propunerile care ne-ar putea aduce mai aproape de o funcţionare normală a justiţiei, aşa cum au făcut atunci când au candidat pentru intrarea în CSM, primind sprijinul unei bune părţi din societatea civilă, deîndată ce s-au văzut pe scaunele ocupate până nu demult de dinozaurii sistemului juridic, mult lăudaţii reformatori au ajuns să le copieze argumentaţia antireformistă. Atât de bine s-au descurcat în a inventa motive legislative pentru ca România să rămână în continuare un paradis pentru pentru mafioţii de rang înalt şi magistraţii corupţi încât judecătorii Curţii Constituţionale au folosit obiecţiile lor, pe alocuri mot à mot, pentru a da o lovitură mortală încercării de reformare a sistemului juridic.

Una dintre cele mai importante schimbări vizate de proiectul de modificare a Constituţiei înaintat de Traian Băsescu se referă la prezumarea caracterului licit al averii. România şi Moldova sunt singurele ţări din lume care au această prevedere cuprinsă expres în legea fundamentală, motiv pentru care este interpretată de Curtea Constituţională şi instanţe ca fiind absolută. Efectul său: procurorilor le este aproape imposibil să confişte averea unor infractori chiar dacă reuşesc să probeze că aceştia şi-au însuşit ilegal sume import