În urmă cu 50 de ani, pe 2 iulie 1961, Ernest Hemingway s-a trezit în casa lui din Munţii Sawtooth, Idaho, a coborât din pat fără să-şi trezească soţia, s-a dus la dulapul cu puşti, a ales-o pe cea cu care împuşca, de obicei, porumbeii, s-a dus în spatele casei şi şi-a tras un glonţ în cap, scrie publicaţia The Independent, în ediţia electronică.

Ani de zile, biografii AE Hochtner, Carlos Baker, KS Lynn, AJ Monnier şi Anthony Burgess i-au analizat viaţa şi opera, încercând să explice motivele pentru care scriitorul s-a sinucis. Însă, în cele din urmă, un psihiatru din Houston, Texas, a descoperit ce l-a deteminat pe laureatul premiului Nobel să se împuşte.

Legiştii au constatat moartea scriitorului la 7 dimineaţa. Martorii spun că purta unul din costumele lui preferate, pe care-l numea "pelerina împăratului". La vremea respectivă, soţia lui, Mary, a declarat presei că Ernest murise în timp ce îşi curăţa puşca, iar ea s-a descărcat accidental.

I-a luat mult femeii să recunoască faptul că scriitorul se sinucisese şi încă o jumătate de veac pentru ca cercetătorii să pună cap la cap motivele pentru care una din cele mai mari personalităţi ale secolului trecut a ales să se omoare.

Viaţa lui Ernest Hemingway părea una de vis: el însuşi era combinaţia echilibrată între cultură şi acţiune. Mare amator de coride, pescuit, vânătoare, corespondent de război, şi-a văzut opera literară răsplătită cu cea mai mare distincţie pentru literatură.

Într-un studiu din 2006 ("Ernest Hemingway: A Psychological Autopsy of a Suicide"), apărut în Revista Americană de Psihiatrie, un psihiatru de la Baylor College of Medicine, din Houston, Texas i-a pus un diagnostic lui Hemingway: tulburare bipolară.

După ce a citit opera şi 15 biografii ale scriitorului, Cristopher D. Martin a dat următorul diagnostic: "tulburare bipolară, dependenţă de alcool, traumatism