Varianta UDMR de regionalizare are cel putin doua hibe foarte mari: numarul prea mare de regiuni si discrepantele uriase intre potentialul economic al acestora. Vom avea regiuni sarace precum Giurgiu -Teleorman sau chiar Tinutul Secuiesc si unele foarte bogate, ca Arad - Timisoara - Caras Severin sau Sibiu - Brasov, cu care maghiarii nu vor sa fie amestecati.
Aceasta este argumentul realist pentru care, cred, ar trebui privita cu suspiciune solutia maghiara. Si totusi, despre acesta nu discuta nimeni, caci toate privirile sunt atrase de focurile de artificii nationaliste, fara absolut nicio substanta, dar perfect explicabile. Cadem, de fapt, intr-o mare capcana diversionista. Pe de-o parte, in spatele acestei inflamari naionaliste, baronii isi apara pozitiile cheie, pe de alta parte, si maghiarii de aici, si cei de la Budapesta, isi fac campanie electorala.
La o analiza mai atenta insa, dincolo de sentimentul, probabil reconfortant, de enclava, pe care l-ar da regionalizarea Tinutului Secuiesc, miscarea aceasta ar fi, de fapt, contrara intereselor maghiarimii. Da, ar ramane majoritari, dar unde ar fi majoritari? Intr-una dintre cele mai sarace regiuni ale Romaniei. Cifrele sunt cat se poate de edificatoare. Harghita si Covasna au impreuna un aport la PIB de putin peste 10 miliarde de lei, adica atat cat aduce, de exemplu, singur, Muresul. Chiar si asa, cu vreo 20 de miliarde in total, regiunea dorita de UDMR ar avea un PIB mai mic decat, sa zicem, doar Timisul, cu 24 de miliarde, sau Clujul, cu 23 de miliarde.
Salariul mediu in Tinutul Secuiesc este sub nivelul mediu national, iar incasarile de la bugetul national sunt mai mari decat contributiile. Sigur ca e frumos sa poti vorbi si citi la scoala, primarie si magazin, in maghiara, dar copiii care invata doar in ungureste ce sanse au sa sa se angajeze in zona maghiara foarte saraca
