Deşi vineri, 17 iunie, s-a petrecut cel mai important eveniment politic al anului - declararea neconstituţională a opt articole din propunerea de modificare a Constituţiei iniţiată de preşedintele Băsescu la propunerea guvernului - week-endul politic a aparţinut mai degrabă primarilor. La Bucureşti, Sorin Oprescu şi-a început campania electorală pentru anul viitor cu inaugurarea controversatului pasaj Basarab, iar la Cluj, fostul (şi, de ce nu, poate şi viitorul) primar Emil Boc a inspectat a doua oară într-o lună şantierul de la centura oraşului. Între timp, preşedintele Băsescu s-a retras, fără cel mai mic comentariu sau comunicat de presă privind noua situaţie politică în care este pus de deciziile Curţii Constituţionale, la Neptun.

Pus într-o neaşteptată defensivă preşedintele Băsescu nu a reacţionat şi pare să fi delegat primele reacţii la decizia Curţii Constituţionale lui Emil Boc. Acesta explica, la o dezbatere despre modificarea Constituţiei realizate la prefectura din Cluj şi desfăşurată după inspectarea lucrărilor deja celebrei centuri, că odată cu decizia de vineri a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea propunerii de eliminare a tezei privind prezumarea caracterului licit al averilor, s-a pierdut o bătălie, dar nu şi războiul cu averile ilicite. Un război? Cu cine? Cu mereu amintita corupţie? Cu clasa politică ar întreţine-o? Cu prezumţia de nevinovăţie pe care deja celebra teză a doua a art.44 alin.(8) din Constituţie o descrie? Un război cu Constituţia? Un profesor de drept constituţional nu poate face o astfel de afirmaţie. Ori poate un război cu o Românie care ar trebui schimbată din rădăcini, dar, conservatoare nu vrea să se "reformeze"? Căci atât modificarea regimului constituţional, cât şi a organizării administrative nu sunt elemente izolate, ci părţi importante ale unui exerciţiu politic care se doreşte "reformator, deci d