„Adevărul“ vă prezintă cum a decăzut un simbol, un nume care a dominat sportul românesc de-a lungul a decenii întregi şi a reuşit performanţe internaţionale de excepţie. Acum, a ajuns să trăiască doar din amintiri. La nivel de performanţe sportive, seceta este mare în ultimii ani la sporturi de echipă, singurele bucurii fiind aduse din când în când de către disciplinele individuale.

În ciuda faptului că majoritatea trofeelor cucerite de-a lungul istoriei sale poartă marca comunismului, printre care şi cele mai răsunătoare, cum ar fi Ligi ale Campionilor la fotbal şi la handbal, Steaua a rămas şi după evenimentele din 1989 o forţă în sportul românesc. Au fost puţini anii în care măcar o echipă să nu urce la final de sezon pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Ei bine, în ultimii ani, e secetă mare în ceea ce priveşte succesul la nivelul sporturilor de echipă, iar imaginea clubului este salvată din când în când de performanţele reuşite în sporturile individuale, în special scrimă, judo şi gimnastică. Mai mult, în această vară echipele de fotbal, handbal şi baschet trec prin momente critice, în urma cărora acest adevărat brand naţional ar putea să se scufunde şi mai mult.

Anul 2006, ultimul de aur

Cu excepţia unui titlu naţional cucerit de handbalişti în 2008, din 2006 Steaua nu s-a mai putut lăuda cu performanţe de excepţie până la câştigarea Cupei României la fotbal în stagiunea recent încheiată. Acum cinci ani, sub comanda lui Cosmin Olăroiu, fotbaliştii luau ultimul titlu de campioni şi ajungeau în semifinalele Cupei UEFA. Tot în 2006, CSA Steaua îşi trecea în palmares trei titluri naţionale la jocurile sportive, prin formaţiile de hochei pe gheaţă, polo şi rugby - şi tot trei Cupe ale României, obţinute de aceleaşi echipe. Tot în 2006, echipa de handbal masculin, condusă de Vasile Stângă şi de Nicolae Munteanu, cucerea Challenge Cup, primul