Oamenii sunt topiţi de plictiseală şi de lehamite. Chipul lor pare a fi devorat din interior. Nimeni nu mai poate zâmbi în faţa micilor bucurii care îndrăznesc să reziste deznădejdii. Aşa arată oamenii într-o ţară devorată de şacali ascunşi vederii sau camuflaţi în „oameni de bine". Doar ei zâmbesc mereu. Bine îmbrăcaţi şi cu optimismul afişat tendenţios.
Şacalii au inventat multe jocuri financiare pentru început precum: Caritas, FNI, Ţigareta I, Ţigareta II, Bancorex, Banca Abina, Banca Turco-Română, Banca Internaţională a Religiilor etc. Întâi au regionalizat prada în zone de influenţă. Acolo, şacalii şi-au sporit haita de clienţi politici. Au luat în stăpânire străzi, cartiere, sate şi comune, hălci de oraş şi chiar oraşe întregi, apoi, prin asociere, şi-au adjudecat câte un judeţ sau părţi din acesta şi a apărut fauna baronilor locali. În teritoriu nimeni nu mişcă fără avizul pozitiv al şacalului. Vă închipuţi oare cum ar arăta o zi din viaţa unui om obişnuit prin Videle, Corabia, Zimnicea, Mizil, Fălticeni, Deta, Tecuci, Dorohoi etc.? Primarii nu administrează de fapt nimic. Şi adesea nici prefecţii. În spatele lor se află un şacal.
Pe latifundiile lor, societatea s-a fragmentat şi s-a atomizat. O lume hăituită cu fiecare zi, umilită şi obligată la compromisuri. Bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni fără orizonturi de aşteptare. Sclavi ai timpurilor moderne după o reţetă medievală.
Şi aceşti sclavi plătesc taxe şi impozite. Şacalii, nu. Ei beneficiază prin firmele lor de ceea ce plătesc douăzeci de milioane de sclavi. Pe o uriaşă latifundie numită „România".
Haitele de şacali au proliferat. Sunt mai multe şi se războiesc pe ceea ce a mai rămas de devorat. Lupta lor se duce undeva sus, departe de vederea sclavilor şi fără înştiinţarea lor. Şacalii au ajuns să vândă vieţile muritorilor de rând. Dar şi vieţile copiilor şi ale nepoţilor lor. A
