Şoferul român este agresiv şi se adaptează uşor codului de conduită negativă, tot mai des întâlnit. Conducătorul auto din România îşi recunoaşte defectele, dar nu ezită să-şi critice colegii de trafic. Miturile despre şoferii din diverse regiuni aproape că au devenit folclor naţional.
Şoferii din Prahova şi din Giurgiu sunt adevărate pericole la volan, femeile confundă volanul cu oglinda, iar lista zicalelor despre şoferi poate continua. „Cel mai rău este să simţi pe pielea ta cât de adevărate sunt uneori aceste mituri", spune zâmbind Ioan Stanciu, şofer de microbuz de peste 20 de ani, angajat la una dintre cele mai mari companii de transport din ţară. A străbătut ţara în lung şi-n lat...Nici nu-şi aminteşte câte sute de mii de kilometri are doar cu ultima maşină pe care o conduce de patru ani. Nu-şi aduce aminte nici numărul exact al milioanelor de şoferi pe care i-a înjurat de-a lungul vieţii.
„Sunt mituri şi mituri. Astea cu judeţele sunt pe jumătate adevărate, dar ştiu sigur că atunci când trebuie să traversez sudul ţării îmi vine să mă iau cu mâinile de cap", povesteşte şoferul profesionist. „Dar ce să zic... Unii au câte un singur semafor în oraş, iar cu sensul giratoriu s-au întâlnit poate o singură dată în viaţă", glumeşte el. Cât despre femei la volan, ar fi „ilegal" pentru un şofer de marfă să nu glumească pe seama doamnelor. „Dar am şi o colegă şofer, chiar pe TIR. Şi face faţă", spune el.
Că şoferii români sunt diferiţi de la o zonă la alta o recunoaşte şi Cornel Lipă, fost instructor auto, şofer de aproximativ 30 de ani, în prezent şeful Sindicatului şcolilor de şoferi. Îşi aminteşte că, în urmă cu câţiva ani, când se plimba cu un prieten prin Germania, s-au intersectat cu o maşină a cărei plăcuţă de înmatriculare avea trei litere. „Atunci, prietenul acesta a spus: «Ai grijă, dacă are trei litere la număr, înseamnă că provine