Mă întreb uneori cât de gros poate fi obrazul unor vorbeţi de la televizor, angajaţi în solda unui politruc căruia 20 de ani de afaceri în mass-media nu i-au fost suficienţi pentru a înţelege sensul expresiei „libertatea presei".
Slugărnicie, slugărnicie, dar parcă prea de tot!
Să începem cu o ştire. „Peste 250.000 de cărţi furate vor ajunge mâine pe tarabe împreună cu ziarul «Adevărul». «Enigma Otiliei» i-a făcut pe cei de la Editura Adevărul Holding să comită furt intelectual. Nu deţin drepturile de autor pentru această carte şi, în ciuda avertismentelor trimise de CopyRo, editura tot o tipăreşte. Şi asta numai cu trei săptămâni înainte de apariţia romanului în colecţia «Biblioteca pentru toţi» a «Jurnalului Naţional»".
Ştirea a fost citită seară de seară, timp de o săptămână, în aprilie 2009, de guriţa gureşă a Alessandrei Stoicescu şi de cea poticnită a lui Lucian Mândruţă. Cei doi adoptau tonuri grave, de ziceai că ne anunţă sfârşitul lumii ori, şi mai grav, că s-a votat legea lustraţiei foştilor turnători la Securitate. Şi ca să nu fie confuzii, ştirea deschidea mereu „Observatorul" Antenei 1, ca şi cum ar fi fost marea noutate a zilei. Peste timp avea să se dovedească a fi fost marea minciună a zilei. Una cu evidentă tentă de şantaj - specialitatea casei.
Apoi, conform normativelor din trust, au intrat în luptă Mihai Gâdea şi Victor Ciutacu, pe Antena 3. Cei doi au dezbătut vreme de-un ceas „furtul intelectual" şi „tâlhăria" comise de Adevărul Holding. Iată un schimb de replici:
„Gâdea: Domnule Victor Ciutacu, mi se pare că dumneavoastră, în orice Cod ar fi, nou sau vechi, încearcă nişte băieţi să vă fure. Corect?
Ciutacu: Domnul Patriciu. Şi e dezamăgitor pentru mine că cel mai bogat român nu mai recunoaşte dreptul de proprietate. (...) Dar de data asta nu mai tăcem, pentru simplul motiv că e un furt".
Şi pentru
