Cuplul tragic Băsescu-Boc: cel dintâi îşi caută un soclu, al doilea - câţiva centimentri în plus. Primul se îndreaptă decis spre panteon, ultimul dă ture pe şoselele de centură.
Preşedintele Providenţial al Republicii lucrează - singur împotriva tuturor - la modernizarea României. Se opinteşte să ne tragă în secolul XXI, să ne împingă spre secolul XXII, ca să fie sigur că ne îndreptăm - măcar o dată în istorie - în direcţia bună. Proiectează cuvinte uriaşe (reformă, restructurare) pe care le rostogoleşte spre premier. Acesta încearcă să le prindă, pe unele chiar reuşeşte să le cioplească pe măsura lui, altele îi scapă şi se rostogolesc mai departe, în cosmosul proaspăt scos din extravilan.
Traian Băsescu nu mai are interlocutori. Cei doi lideri ai Opoziţiei (care au început să semene ca două cuburi de gheaţă) sunt prea ocupaţi să-şi contemple propriile metonimii. Rareori îi mai stă în cale, din neatenţie, câte un organism (Curtea Constituţională, de pildă, înjghebată la numărătoarea de seară a Robertei). Uneori i se opun cei care ar trebui să-l exalte - corul bugetarilor disponibilizaţi, corul asistaţilor în plată, corul bolnavilor de pe listele de aşteptare: O, Şpagamemnon, fiu al lui Antreu…
O, cetate cu hahalere candide, în care marile elanuri sunt cocoţate pe tocuri, unde înţelepţii se dau huţa în scrânciobul Puterii, unde Electre curentate deretică prin destinul nostru eliberându-ne foi de parcurs, unde întunericiţii ne dau deşteptarea, unde pronia se distribuie la sufertaş, unde marile tragedii sfârşesc cu o Periniţă…
Cuplul tragic Băsescu-Boc: cel dintâi îşi caută un soclu, al doilea - câţiva centimentri în plus. Primul se îndreaptă decis spre panteon, ultimul dă ture pe şoselele de centură.
Preşedintele Providenţial al Republicii lucrează - singur împotriva tuturor - la modernizarea României. Se opinteşte să ne tragă în s
