Dacă asişti la o discuţie între pescari, printre laude şi exagerări, inevitabil, auzi şi întrebările: \"Unde să mergem la pescuit? Mai departe de Bucureşti? Mai aproape?\"
1 /.
Pentru a fi lucrurile clare de la bun început, vă mărturisim că valoarea noastră ca pescari nu este una "high quality", dar nici nu suntem novici. Ne situăm undeva la mijloc, şi ca experienţă pescărească şi ca ustensile ce se folosesc la acest hobby. Vom încerca să fim cât se poate de obiectivi, pentru a ne detaşa de eticheta pusă pescarilor, şi anume "mincinoşi". Înarmaţi cu entuziasm şi nerăbdători să "dăm cu băţul în baltă", prima oară în acest an, pornim, într-o vineri după-amiază, spre o destinaţie aflată nici la 30 de kilometri de Bucureşti, nici la 300 de kilometri, ci la 150 de kilometri, undeva lângă Ţăndărei, judeţul Ialomiţa.
Aproape de intrarea în Ţăndărei, pe partea stângă a Drumului European 60 se vede balta cu pricina, pe numele ei Lac Agrement, pe care nu o poţi rata mai ales dacă iei ca reper rulota ce străjuieşte luciul apei.
La intrarea pe drumul bălţii, elanul ne este tăiat pentru moment de o barieră şi de doi câini care nu contenesc să ne certe. Din rulotă iese un anume domn Fane, nebărbierit şi un pic morocănos, care potoleşte repede ciobănescul german şi metisul de rottweiler. În noaptea aceea aveam să stăm de vorbă cu acest personaj (ulterior, ne-a spus că era patronul bălţii) şi să aflăm că luciul apei se întinde pe 21,28 ha, adâncimea medie este de 4,5 metri, adâncimea maximă de 18 metri, 80% din populaţia crapului este salontă (crap fără solzi), şi că din 2009, de când deţine acest domeniu nu a hrănit peştii deloc.
Timpul a zburat, la fel şi vinul din pahare, astfel că dimineaţă nu am fost atât de matinali cum ne-am fi dorit şi consecinţa a şi apărut, abia pe la ora 6.30 sculele noastre erau întinse.
După v